Prea multe trupuri

Se întâmplă puţin după ora 7 a.m. Urc în maşină şi las în spate soarele. Mă uit în oglindă şi e mai mereu pe urmele mele, arareori ascuns de vreo maşină ceva mai mare, sau un autobuz plin de somnoroşi. Dimineţile de primăvară au ceva aparte. Când ajung la muncă încep să număr treptele, să … Continuă să citești Prea multe trupuri

Reclame

Iarna din noi…

Iar e frig. Am vrut de dimineață să fug prin București fără să respir, pentru simplul motiv că m-am săturat să simt în nări aerul rece de iarnă care nu vrea să mai plece. Am înfășcat în grabă o pereche de pantofi. Nu, nu s-a făcut primăvară. Tot am înghețat. Doar că iarnă nu e … Continuă să citești Iarna din noi…

Călăii sufletului meu

Mi-ați tăiat genunchii, voi, călăilor! Mi i-ați tăiat și m-am trezit spre seară, sub duș, cu apa fierbinte curgându-mi pe spatele zgribulit încă de frig. Pe cioturile rămase în urma genunchilor, cu capul în palme, mi-am permis pentru prima dată după mult timp să plâng.  Și n-am să mint că dincolo de joviala-mi fire încă … Continuă să citești Călăii sufletului meu

Om trist, țară tristă – om vesel, țară veselă

Iar frig, iar relatări în fugă, prin telefon. O seară de răfuieli. Mi-am scuturat frigul la ușă, mai ceva ca un câine, dar cred că el n-a vrut să se desprindă de mine. Pe lângă răceală simt și gustul dezamăgirii. Spunea cineva că există lupte pe care nu trebuie să le porți. Asta nu le … Continuă să citești Om trist, țară tristă – om vesel, țară veselă