Călăii sufletului meu

Mi-ați tăiat genunchii, voi, călăilor! Mi i-ați tăiat și m-am trezit spre seară, sub duș, cu apa fierbinte curgându-mi pe spatele zgribulit încă de frig. Pe cioturile rămase în urma genunchilor, cu capul în palme, mi-am permis pentru prima dată după mult timp să plâng.  Și n-am să mint că dincolo de joviala-mi fire încă … Continuă să citești Călăii sufletului meu

Reclame