Călăii sufletului meu

Mi-ați tăiat genunchii, voi, călăilor! Mi i-ați tăiat și m-am trezit spre seară, sub duș, cu apa fierbinte curgându-mi pe spatele zgribulit încă de frig. Pe cioturile rămase în urma genunchilor, cu capul în palme, mi-am permis pentru prima dată după mult timp să plâng.  Și n-am să mint că dincolo de joviala-mi fire încă … Continuă să citești Călăii sufletului meu

Reclame

Nu mă lăsa…

Uneori cred că mă tem mai tare de cine sunt decât de ceea ce nu sunt. Și-aș vrea atunci să mă asigur că în momentul în care toate reflectoarele sunt pe mine, atunci când absolut totul e vizibil, nu rămânem doar noi doi - eu cu mine. Petrecem deja mult timp împreună. Îmi place ideea … Continuă să citești Nu mă lăsa…