M-am hotărât…

Viața nu e ca o călătorie cu trenul. Deși unii susțin că la fel cum în fiecare stație oamenii urcă și coboară, la fel și în viața începem sau încheiem relații. Teoria asta e însă lipsită de substanță. Mai coborâm și noi din tren, urcăm în altul, iar asta nu înseamnă nici început și nici … Continuă să citești M-am hotărât…

Anunțuri

În toate felurile – de neuitat

M-am învârtit toată noaptea. Fiecare parte din corpul meu refuza în mod constant să se sincronizeze cu părţile patului. Aşa că ne-am despărţit fără regrete. Ca de obicei, apa din ibric s-a evaporat pe jumătate înainte să mă întorc eu de la baie. Mi-am zis însă că am să o lungesc cu lapte şi o … Continuă să citești În toate felurile – de neuitat

Și totuși vine iarna…

Știu că poezia lui Păunescu era legată de toamnă, dar mie-mi miroase a iarnă. După săptămâni în care, cel puțin în Capitală, a curs ceai de tei prin burlanele caselor și blocurilor, canicula și-a intrat în drepturi și ne-a lăsat astăzi doar cu aer condiționat sau multă transpirație. Dar Bucureștiul e încă verde, n-a căpătat … Continuă să citești Și totuși vine iarna…

Păstrează-mi anii, te rog…

Seara trecută am stat la povești cu ea. Nu mai mult decât de obicei, dar parcă altfel. Nu mi-e ciudă că trec anii, ci doar că au un ritm nebun. Între nopțile petrecute în casa părinților și ziua de astăzi - când ea are propria familie - sunt multe evenimente. „Bătrânețea” nu mă ajută să … Continuă să citești Păstrează-mi anii, te rog…

Despre oameni frumoși – Mihaela Vlad

Vreau să vă fac astăzi cunoștință cu Mihaela Vlad. Am aflat de ea în urmă cu doar câteva luni, atunci când voiam să demarăm o campanie cu oameni care au înțeles că succesul nu este despre poziția socială, despre nivelul profesional sau grosimea portofelului, ci despre cât de mult ai reușit să-ți pui amprenta în viața … Continuă să citești Despre oameni frumoși – Mihaela Vlad

Dincolo de granițele unei rațiuni banale

Prăpastia era adâncă. Aproape că nu puteai să estimezi unde se sfârșea, asta dacă avea un final. Să încerci să treci nu era o dovadă de curaj, ci de nebunie care necesită tratament medicamentos. Nici gând de fapte eroice, nu era o situație de care să profiți. Dar lupii erau gata să-și înfingă colții în … Continuă să citești Dincolo de granițele unei rațiuni banale

Prea multe trupuri

Se întâmplă puţin după ora 7 a.m. Urc în maşină şi las în spate soarele. Mă uit în oglindă şi e mai mereu pe urmele mele, arareori ascuns de vreo maşină ceva mai mare, sau un autobuz plin de somnoroşi. Dimineţile de primăvară au ceva aparte. Când ajung la muncă încep să număr treptele, să … Continuă să citești Prea multe trupuri

Călăii sufletului meu

Mi-ați tăiat genunchii, voi, călăilor! Mi i-ați tăiat și m-am trezit spre seară, sub duș, cu apa fierbinte curgându-mi pe spatele zgribulit încă de frig. Pe cioturile rămase în urma genunchilor, cu capul în palme, mi-am permis pentru prima dată după mult timp să plâng.  Și n-am să mint că dincolo de joviala-mi fire încă … Continuă să citești Călăii sufletului meu

Iubeşte-mă mai puţin, că mă sperii!

Pentru toţi cei care îşi redirecţionează acel 2% asociaţiilor de iubitori de animale, dar şi pentru ceilalţi. Măi dragilor, aş vrea sincer să văd şi Asociaţia Iubitorilor de Oameni, pentru că m-am săturat să văd femei, bărbaţi şi copii pe stradă care miros a rahat şi care n-au mâncare. Ştiu, ştiu că dacă i-ai pune … Continuă să citești Iubeşte-mă mai puţin, că mă sperii!