Învățarea prin…dezvăt

Când vorbesc la telefon cel mai adesea fac ceva, scriu un e-mail, mă uit la un video, citesc presa, curăț aragazul sau spăl toaleta. Da, sunt lucruri pe care le-am făcut și probabil pe care am să le mai fac. Adeseori aștept să termin conversația pentru ca apoi să pot analiza ce am vorbit. Când … Continuă să citești Învățarea prin…dezvăt

Schița unei dimineți de după visare

Să schimb becul ars din bucătărie, să plantez din nou pătrunjel pe balcon (din motive necunoscute iarna aceasta ghiveciul cu pătrunjel a refuzat să dea roade), să termin de citit cărțile de pe noptieră, să fac rost de altele noi (ultima carte a lui Lucian Boia ar fi o variantă), să mut blogul pe un … Continuă să citești Schița unei dimineți de după visare

Puterea unei decizii asumate

Uneori mă simt ca o țară divizată în două. Partea de nord est, spre exemplu, ar vrea să se ascundă sub o pătură din casa părinților, la un film acompaniat de zumzet familiar și familial. Asta în timp ce sudul și vestul nu-și doresc decât căldura propriei case, izolată cumva de forfota sărbătorilor. Au trecut … Continuă să citești Puterea unei decizii asumate

Bucurii. Mari și mici. Bucurii.

Nu-mi amintesc ziua în care m-am bucurat ultima dată de chestii banale. Cum ar fi că am ajuns acasă după o săptămână extenuantă, că am gustat din cea mai dulce clementină, că ficusul meu a căpătat o nouă frunză sau...că sunt sigură că știu ce vreau. Astăzi am ajuns acasă cu aceeași față ca de … Continuă să citești Bucurii. Mari și mici. Bucurii.

Atrăgător la un bărbat? Tăcerea.

”M-am oprit lângă tine când tăcerea ta mi-a spus nu mă atinge”, spunea Lucian Blaga. Zilele trecute o colegă de breaslă mi-a povestit o experiență. Partea frumoasă e că trăirea ei m-a ajutat să mă (re)cunosc pe mine. După câteva relații care au avut soarta unor balene eșuate, în ciuda faptului că a ea a crezut în șansa continuității lor, … Continuă să citești Atrăgător la un bărbat? Tăcerea.

Despre viață…și daruri

Sunt perioade în care mai mult ca oricând mă gândesc la viteza pe care o are viața atunci când trece prin mine. Sunt perioadele în care îmi ascult inima și mă întreb cât mai vibrează, pentru ce și mai ales...cum. În casă e miros de portocale, iar eu retrăiesc perioadele de care scriam mai sus. … Continuă să citești Despre viață…și daruri

O veioză și-o viață

Aseară am pozat-o pentru că mi se părea amuzantă. O lege mereu valabilă, chiar și în România, e cea a gravitației. După două trânte serioase - așa arată veioza mea. Astăzi însă am depus toate eforturile pentru a completa un puzzle necesar ”reîntregirii albastre”. Veți vedea mai jos ce a ieșit în condițiile în care … Continuă să citești O veioză și-o viață

Și m-am îndrăgostit..

Nu chiar acum, doar cândva, demult, departe. Adevărul e că... Mă trezesc câteodată îndrăgostită de dragoste. Îndrăgostită de poveștile de viață a celor din jurul meu, îndrăgostită de iubirea pe care o văd între părinți, între prieteni, între oameni pe care nici măcar nu-i cunosc. Mă trezesc deasemenea conștientă că nu-mi sunt deloc suficientă, nici … Continuă să citești Și m-am îndrăgostit..

Au înflorit pomii

Veneam spre casă. Cu pași repezi și siguri, aproape ca întotdeauna. Mă gândeam la zilele grele din ultimele luni, la zilele frumoase și pline de provocări, dar grele. Mă gândeam că ieri a fost ziua iubitului meu părinte - tata - și că eu am fost la muncă, niciodecum ornând un tort sau clădind un … Continuă să citești Au înflorit pomii