Ceva vechi într-un stil nou

La 7 a sunat telefonul. Oli voia să știe la ce oră trebuie să fiu la birou. Am mârâit ceva legat „nuouă” și am închis telefonul. Am pus capul pe pernă și m-am uitat spre fereastră. Soare. Am închis ochii. Mi-am târât apoi trupul obosit până la marginea patului și m-am prelins ca o râmă … Continuă să citești Ceva vechi într-un stil nou

Anunțuri

Ce urmează acum?

Dacă au fost sau nu erori ale autorităților, nu am nimic să comentez. Aștept rezultatele anchetei, despre care sper să nu mă mai surprindă. Am luat în calcul și varianta ca Adrian Iovan să fie scos vinovat, pe motiv că a fost o nouă încercare de suicid. Ba chiar m-am gândit că ar putea să … Continuă să citești Ce urmează acum?

Amar de colind

Câteodată doar gândul așteptării îmi taie respirația. M-am obișnuit să fiu într-o continuă goană, uitând că există și momente în care trebuie doar să stau. Poate să aștept, dar să stau. N-am scris de atât de multă vreme încât simt că nu pot să armonizez nicio propoziție. Am același sentiment atunci când iau vioara în … Continuă să citești Amar de colind

M-am hotărât…

Viața nu e ca o călătorie cu trenul. Deși unii susțin că la fel cum în fiecare stație oamenii urcă și coboară, la fel și în viața începem sau încheiem relații. Teoria asta e însă lipsită de substanță. Mai coborâm și noi din tren, urcăm în altul, iar asta nu înseamnă nici început și nici … Continuă să citești M-am hotărât…

Și totuși vine iarna…

Știu că poezia lui Păunescu era legată de toamnă, dar mie-mi miroase a iarnă. După săptămâni în care, cel puțin în Capitală, a curs ceai de tei prin burlanele caselor și blocurilor, canicula și-a intrat în drepturi și ne-a lăsat astăzi doar cu aer condiționat sau multă transpirație. Dar Bucureștiul e încă verde, n-a căpătat … Continuă să citești Și totuși vine iarna…

Că noi avem și leagăn și mormânt

Să vorbești despre demnitate și onoare națională în 2012 e ca și cum ai mânca shaorma vegetală. Să scrii despre o țară cu eroi e inutil și nepotrivit. Adică, Ina și O-Zone nu ne reprezintă? Înfine. M-am auto - intervievat de dimineață, ca pe un bătrân aflat pe prispa unei case fără de pisici cu … Continuă să citești Că noi avem și leagăn și mormânt

Destin și favor

Era prima zi a lunii februarie. Am știut că trebuie să împachetez totul și din îndepărtata Oradea să vin spre Capitală. Am scris pe filele unei agende, rătăcită și astăzi în biblioteca mea, cuvintele care mi-au făcut inima să las prieteni, să las școala de acolo, să las oameni dragi și să merg spre ceea … Continuă să citești Destin și favor

Matematica iubirii dincolo de o ceașcă de cafea

E dimineață și nu mă grăbesc. Asta pentru că e suficient de întuneric afară încât să mă asigur că nu am să ajung prea târziu la muncă. Fără să îmi înțeleg gesturile, aproape mecanic, pun ibricul cu apă și două lingurițe de zahăr pe foc. Apoi mă îndrept spre baie. Pe hol însă, mă opresc … Continuă să citești Matematica iubirii dincolo de o ceașcă de cafea

Nu mă lăsa…

Uneori cred că mă tem mai tare de cine sunt decât de ceea ce nu sunt. Și-aș vrea atunci să mă asigur că în momentul în care toate reflectoarele sunt pe mine, atunci când absolut totul e vizibil, nu rămânem doar noi doi - eu cu mine. Petrecem deja mult timp împreună. Îmi place ideea … Continuă să citești Nu mă lăsa…