Despre țara în care „Propaganda informează” și „Rusia unește”


„Mai bine uniți în Rusia, decât săraci și datori în Europa” 

Mașina de transfer a hotelului a întârziat aproape 30 de minute. Cu nervii întinși la maxim, cu picioarele înghețate în pantofii negri de lac, cu ochii umflați de nesomn ascunși sub bolurile late ale pălăriei mele, m-am retras după ușile glisante, cu naivitatea unui copil care crede că poate opri și mișca uși doar cu puterea minții.

Am lăsat în urmă o țară aflată în fibrilațiile rezultatelor de la primul tur al alegerilor prezidențiale. Prea puțin disponibilă să ascult, auzeam totuși întrebările bizare referitoare la călătoria mea, de tipul „te-ntâlnește cineva?” și care mă făceau să simt că securitatea mea e doar o chestiune relativă.

Nimic nu mai conta.

De două zile mă tot gândesc la  sloganul unui panou publicitar care mai că nu m-a lovit la intrarea în Chișinău. Nu cred că e nevoie să repet mesajul. Poate că dacă eram acasă aș fi zâmbit, având siguranța că reprezintă doar o glumă mai mult sau mai puțin reușită a celor de la Times New Roman. Dar nu, nu eram acasă.

Apoi am ajuns la hotel. Tot drumul m-am întrebat unde e centrul.

Două zile s-au scurs deja. Republica Moldova îmi pare acum copilul nedorit a doi foști soți mult prea imaturi. Fiecare dintre ei luptă pentru custodie doar atunci când avantajele sunt mai vizibile. Iar uneori mă tem că n-ar fi vorba doar de două direcții din care se luptă pentru poziția de tutore.

Cu o dorință de independență și libertate care n-au nici iz românesc și nici american, câteva ONG-uri luptă pentru societate. Zic ei că oamenii sunt prea obosiți sau poate prea leneși pentru a mai încerca să miște ceva. Dar parcă-s prea frumoși să n-o facă.

„Propaganda informează”

La toaleta restaurantului rafturile sunt pline de cărți. Pe unul dintre pereți scrie cu litere mari: „Propaganda informează”. Localul aparține unui jurnalist în gura căruia înțeleg că nu prea se pune pumnul. Și e femeie.

Young girls need to learn that sexiness isn’t about being naked,” Marc Jacobs – este mesajul de pe unul dintre tablourile încăperii care m-a adăpostit pentru mai bine de o oră.

Îmi amintesc de faptul că în Ucraina se găsește hârtie igienică pe care ai figura lui Putin și fac un exercițiu de imagine. Timp de 30 de secunde îmi dau argumente pro, pentru ca imediat să combat, pentru alte 30 de secunde, o inițiativă de tipul acesta.

Mi-e somn, dar încă am de lucru.

În Moscova metrourile sunt pline de cărți. Niște umbre mișcătoarele le poartă în mâinile înghețate, iar ochii umbrelor pătrund fiecare cuvânt. Se spune că înțelepciunea e lesne de înduplecat. Să ceri dragoste de la oameni e greu, să ceri înțelepciune pare imposibil.

Mă tot gândesc la faptul că vreau acasă și nu vreau unitatea, bogăția, sărăcia, datoria nimănui. Sunt momentele în care înțeleg faptul că bărbații nu greșesc atunci când spun că tot ce vor e normalitatea. Dar sunt femeie, așa că încă mă întreb ce e asta.

Din est,

Delia Filip

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s