Ceva vechi într-un stil nou


1558448_844500618910351_126428048_nLa 7 a sunat telefonul. Oli voia să știe la ce oră trebuie să fiu la birou. Am mârâit ceva legat „nuouă” și am închis telefonul. Am pus capul pe pernă și m-am uitat spre fereastră. Soare. Am închis ochii.

Mi-am târât apoi trupul obosit până la marginea patului și m-am prelins ca o râmă plouată spre baie. Abia atunci am deschis ochii, m-am uitat în oglindă și am căscat. Când m-am întors și m-am uitat spre fereastră soarele nu mai era.

Am pornit ceainicul și l-am ascultat cum șuieră. Lividă, nu mă puteam mișca de la fereastră. Ar fi fost o variantă, să vină cafeaua la mine. Am renunțat la ideea de a mai bea cafea acasă și m-am îndreptat spre șifonier. Patul era muuult mai atrăgător. Nicio șansă. Nu cedez.

Se aud bătăi în ușă. Niște lalele roșii. Au intrat lalelele, s-au așezat în trei vaze și…Ah da, era și Oli cu ele. Am pornit spre birou. Afară 4 grade, în mașină vreo 7. Am tremurat până pe la Unirii, apoi am uitat de frig, mi-am transformat frigurile în listă cu „to do”.

Urmează alte momente de pauză. Cel puțin așa scria ieri pe paharele de cafea…

O zi bună!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s