Rațiuni întortocheate


Bunătatea n-are nicio legătură cu raţiunea, cu meritul sau condiţia socială. Abstract. Mă fascinează gândul că dincolo de orice răutate manifestată sau gândită, fiecare om are şi o cotă de bunătate mai mult sau mai puţin epuizabilă. Filosofii.

În practică însă, lucrurile de genul ăsta te provoacă. Mă tot întreb ce mă califică să vorbesc despre unii ca fiind răi sau buni, demni sau lipsiţi de umanitate. E aproape frustrant să te gândeşti că rişti să te transformi în suma sau produsul părerilor neavizate ale unora sau altora. Irelevant.

Îmbrățișatul himerelor pare să fie activitate parte din cotidian, un fel de…a bea apă. Luptăm pentru cariere, pentru hobbyuri, pentru promovări, pentru ascensiune, diplome – în definitiv niște rahaturi (iartă-mă mamă). Nu mai vrem mediocritate. Foarte bine.

Venim seara acasă și fiecare dintre noi are un display pe care îl folosim drept umărul pe care nu plângem niciodată. Zoe, fii bărbată. Am tot căutat să eliminăm orice element de vulnerabilitate din viața noastră. Suntem puternici. Noi suntem. Mereu.

Am constatat că mi-e mai ușor să stau 16 ore la muncă decât să ies 2 ore în oraș cu o prietenă revenită temporar în țară. Pentru că munca mă ține ocupată, dar prietenia îmi cere o altfel de implicare, pentru care am devenit prea glacială parcă. Să vorbesc despre mine și problemele mele? Nu, eu n-am probleme: „Sunt bine, tu?”.

Maturizarea, bătrânețea, toate ar trebui să aducă înțelepciune, așa-i? Și-atunci cum să-mi explic oare faptul că pun eticheta de naivitate pe actele involuntare de bunătate ale celorlalți muritori?

Mentalitatea de învingător e bună. Când ai ceva de învins. Pe tine însuți poate. Dar într-un canibalism atroce am ajuns să ne jumulim unii pe alții, uitând de demnitatea firului de iarbă care refuză să mai crească pe drumuri. Ne-am târâit prin jeguri, ne-am cocoțat peste garduri, ne-am etalat goliciunea interioară pentru că n-am vrut să creadă cineva că avem suflet. Apoi, brusc, am devenit pudici. Cu aceeași inocență tâmpită pe care o pretindem copiilor noștri, despre care refuzăm să credem că se dezvoltă într-o societate plină de curve și cocalari.

Și-o să mă întrebați de ce scriu lucruri care nu sunt frumoase. Pentru că există! Și pentru că urâtul e la fel ca întunericul, lipsa frumosului convertit în lipsa luminii. Nu poți să negi existența lor. Oricât de mult nu le vrei, există. Întortocheată e rațiunea, ce-o fi și aia. Rațiuni întortocheate.

 

Delia F.

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Rațiuni întortocheate&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s