În prag. Fără an nou.


De câteva minute scriu şi şterg. Dacă display-ul ar fi fost de hârtie, iar dacă în mâna dreaptă aş fi avut o radieră…atunci n-aş mai fi avut display.

Prima dată am vrut să scriu despre cei care mă tot întreabă ce vreau pentru 2013. Dar mi s-ar părea un articol trist, în care să spun fără perdea că m-am săturat să stau în prag şi să mă uit la tot ce se întâmplă dincolo de uşă. Dincolo însemnând în viaţa altora, pentru că eu trebuie să recunosc, nu am timp să mi-o trăiesc, muncesc. E vina mea.

Apoi am vrut să scriu despre oamenii care mi-au marcat ultimele 12 luni. Oameni pe care îi ştiu de ani buni de zile, dar pe care i-am descoperit mult mai adânc în 2012, sau alţii, cei pe care i-am întâlnit de curând. Oameni pe care îi păstrez în suflet indiferent cât de departe au fost, sunt…sau vor pleca. Dar mi s-ar părea un articol prea naiv, în care să povestesc zburdalnic despre străzile din viaţa mea, pe care uneori merg singură, arareori în doi.

M-am gândit că aş putea să scriu despre cântecul pe care-l aud de fiecare dată când merg spre casa părintească sau spre nepotul meu şi familia lui. E un cântec pe care-l cântă inima mea, o melodie de reîntregire a unui suflet care habar n-are în câte bucăţi a fost spart, sau dacă bucăţile s-au întors la locul lor. Dar mi s-ar părea un articol insuficient pentru cuvintele pe care le cunosc, dar pe care încă nu ştiu să le scriu.

Şi n-aş fi putut să uit că fiecare moment în care m-am târâit spre succes a fost urmat de sentimentul că la fel ca o omidă, mă transform într-un fluture şi reuşesc să îmi iau zborul. Dar dacă aş fi scris despre asta e ca şi cum aş tăia din propriile-mi aripi, ca şi cum aş rupe din valoarea cuvântului mister.

N-am an nou. Fiecare zi mi-e început. Dar dacă e să am dorinţe…ar fi să-nvăţ să merg, cu gândul că-ntr-o zi am să alerg suficient de repede încât să pot să-mi iau zborul. Pentru că 2012 mi-a fost un an cu muncă, prieteni, familie şi început de succes. Am trecut de la fericire, prin disperare…la bucurie. O bucurie pe care am s-o cânt până când am s-o aud chiar şi-atunci când am genunchii zdrobiţi de trânte.

Şi mai vreau ceva. Dacă astăzi încă sunt în prag, să trec dincolo de el. Să respir adânc şi…să-mi dau o şansă. Să trăiesc!

Un an cu viaţă vă doresc aşadar!

Delia Filip

Anunțuri

Un gând despre &8222;În prag. Fără an nou.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s