Puterea unei decizii asumate


Uneori mă simt ca o țară divizată în două. Partea de nord est, spre exemplu, ar vrea să se ascundă sub o pătură din casa părinților, la un film acompaniat de zumzet familiar și familial. Asta în timp ce sudul și vestul nu-și doresc decât căldura propriei case, izolată cumva de forfota sărbătorilor.

Au trecut aproape trei ore de când port în mine lupta unei decizii asumate. Nu sunt dezamăgită de alegerea făcută, iar vestul și sudul mențin puternic opoziția pro-odihnă și anti-înghețat-pe-drum-sau-tren. Ați înțeles voi.

Am schimbat repertoriul de dimineață de atât de multe ori încât ar fi trebuit să treacă toate sărbătorile la un loc, ba chiar să mai fi apărut încă ceva sfinți. Nu de ciocolată. De la muzică evreiască, la nemțească, rusească, jazz, magicfm până când m-am trezit ca dintr-un coșmar ascultând Constantin Tănase alternativ cu Paula Seling sau Andra. Aș putea să fac indigestie muzicală. E ca și cum ai mânca sarmale cu frișcă.

Mi-am propus să răspund și mesajelor primite pe telefoane. Unii dintre voi cred ați făcut scurt circuit la mână. La 6 dimineața primeam încă mesaje de la voi. Am zâmbit pentru fiecare și dacă nu v-am răspuns încă, o voi face foarte curând. Dar nu despre asta vreau să scriu.

Lupta mea nu e doar unde-aș vrea să-mi fie trupul acum. Mă tot frământ de felul în care trebuie trăită o sărbătoare. Crăciunul, spunem noi, este-o sărbătoare a familiei. Motiv pentru care încă de dimineață mi-am savurat nepotul din fotografii și videoclipuri, după care am înălțat o rugă pentru cei pe care-i păstrez în suflet și-n Bucovina – părinții.

Dar parcă nu-mi găsesc locul. Cărțile dansează cu mine, un joc enervant de pași pe care-i aud apropiindu-se și apoi…apoi nu-i mai aud. Mi-am mai făcut o ceașcă de cafea. Poate nu m-am trezit încă. Inima bate normal, semn pentru mine că ceva nu e în ordine. Aș vrea să alerge sau să se oprească puțin. M-am obișnuit s-o simt vocală, acum e doar…normală.

Îmi amintesc de un joc al copilăriei. Țară țară vrem ostași! Știind că porțile-mi sunt slăbite acum, îmi permit o dulce-tristă întrebare: pe cine? Iar răspunsul îmi vine inevitabil: puterea unei decizii asumate.

Delia F.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Puterea unei decizii asumate&8221;

  1. Ai avut un Craciun platonic…videoclipurile si rugile nu prea tin loc de familie. De fapt, nu tin deloc. De fapt, nu ajuta nici macar un pic 🙂 Hai, poate la anul, da?

  2. Da, ca maine e prea frig sa faci un drum pana la familie :)) Esti prea ocupata pt o vizita de craciun, chiar si a doua zi? Zi „nu” 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s