Destin și favor


Era prima zi a lunii februarie. Am știut că trebuie să împachetez totul și din îndepărtata Oradea să vin spre Capitală. Am scris pe filele unei agende, rătăcită și astăzi în biblioteca mea, cuvintele care mi-au făcut inima să las prieteni, să las școala de acolo, să las oameni dragi și să merg spre ceea ce-mi chema inima.

Și am venit. Un drum anevoios, cu mai multe coborâșuri decât urcușuri. Cu demnități călcate în picioare, cu îmbulzeala burților transpirate de care inevitabil mă lipeam în autobuz în miez de vară, cu zâmbete furate din parcuri. Mese festive, prăjituri și cocktailuri simandicoase, dar și zile în care nu mi-e rușine s-o spun, am făcut foamea.

Perioade în care mă luptam să aleg cea ma bună variantă și zile în care n-aveam de unde să aleg. Oameni frumoși, dar și morminte văruite, cimitire ambulante, oameni care și-au ucis nu doar conștiința, ci și condiția de om. Am trăit aici atât dragostea cât și cele mai sumbre momente ale despărțirilor.

Iar după aproape patru ani pot să spun că încă îl iubesc. E Bucureștiul meu. Și-a făcut rădăcini în sufletul meu, m-am împrietenit cu parcurile, statuile m-au învățat istoria, iar drumurile, ah, drumurile mi-au colorat serile și diminețile pline de soare sau doar de bălți stătute.

Timpul a trecut pe nesimțite. Uneori mă gândesc la faptul că poate am trecut eu pe lângă el. Dar nu e drept, pentru că altfel aș fi putut să mă întorc, dar nu pot. Și nici măcar nu vreau. N-am făcut prea multe, dar am încercat să fac. Am adunat, am strâns, am împărțit, am risipit, am îmbrățișat, am îndepărtat, am alergat, am muncit, am muncit, am muncit, am învățat, am muncit…la fel ca voi de altfel.

Nu cred că sunt piesa unui alt puzzle, mi-au fost ”călăuziți” pașii spre ”aici”. Cred că există o masă a unui mare Arhitect pe care se lucrează un mare plan, iar undeva, între două puncte, sunt eu. Anul revoluției mi-e primul punct. Al doilea își așteaptă vremea, pentru ca apoi să se unească și să formeze linia pe care mi-o vor pune cândva între anii gravați pe-o bucată de marmură.

Ironia e că nu cred într-o forță care să hotărască totul din viața omului, dar cred într-o Forță care știe tot ce voi alege – spuneți-i destin dacă vreți, iar forței – Dumnezeu. Favorul mi-e însă altul, că încă pot să aleg, să aleg ce sunt, ce vreau să fiu, ce ofer.

Mai e ceva ce pot alege însă, pe cei ce mă conduc. Favorul ăsta îl ai și tu. Și chiar dacă cei din jur îți spun că n-are sens, că toți sunt corupți, că n-ai de unde-alege: Nu te lăsa mințit, votul tău contează! Duminica viitoare trebuie să mergi la vot! Favorul tău, destinul tău – cheia e la tine!

Delia F.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Destin și favor&8221;

  1. Foarte frumos articol! Sensibila partea vietii tale legate de Bucuresti, un oras care nu se lasa descoperit decit celor care-l iubesc cu adevarat.
    Dar, a propos de vot: daca omul nu are cu cine vota, in sensul ca nu e de acord cu niciun candidat / niciun partid, atunci ce rrost are sa mearga la vot?!?!?! Chestia asta cu „…si votul tau conteaza” suna atit de fals! De ce o jurnalista asa de talentata ca tine se lasa pacalita usor de vorbe si de aparente?
    Sau ma insel?… 🙂
    Astept argumente logice, pertinente si, mai ales, practice!

  2. Lotusds, este un proverb francez care spune: Il ne faut pas etre toujours tres intelligent. Chiar si asa, fara cea mai mica intentie in a-ti influenta votul, as merge aproape intotdeauna pe mana unui om care stie matematica, pentru care cifrele nu reprezinta o enigma. Iar printre candidati mi-am gasit surpriza, un olimpic, un om cult, un om pregatit.
    Nu cred ca exista primarul perfect, dar cred in unul pregatit.

    Dan Puric spunea ca statea odata langa o statie de ratb si astepta un prieten. Langa el, o tiganca se posteaza in fata unei statui si intreaba: si asta cine mai e? Puric ii raspunde: un om de cultura. Fara sa-i ceara mai multe explicatii, tiganca a zambit si ceva mai tacticos a indemnat parca statuia sa-si pastreze locul. Putin mai tarziu Puric ii povestea unui prieten toata intamplarea. Reactia lui m-a socat: Eu as fi pus-o pe tiganca aceea in locul ministrului culturii! De ce? – a venit intrebarea nu doar din partea actorului, ci implicit si din partea mea, a cititorului. Pentru ca stie sa aprecieze arta!

    Destul cu ilustratiile insa. Nu cred ca as merge atat de departe. Si intorcandu-ma la alegeri, as putea sa te indemn cel mult sa mergi dupa principiile imperativului categoric kantian. Si Doamne, promit ca n-am crezut ca am sa spun asa ceva vreodata:)

  3. Multumesc de raspuns, apreciez stilul!
    Dar tot nu ai raspuns la intrebare…
    O repet – si poate scrii un articol pe tema asta, ca sa nu mai fie subiectul votului off-topic, aici:
    „De ce sa mergi la vot cind NU ai cu cine sa votezi?”
    Hai sa nu mai fugim de raspunsuri logice, directe si mai alles practice.
    In rest – numai de bine…

    P.S. A propos de cultura si de statuie… De primar avem nevoie, nu de olimpici la matematica. Adica: daca a fost olimpic la matematica e exceptional de bine, dar mai are nevoie de un mic amanunt: sa STIE sa fie primar, sa VREA cu adevarat, si sa POATA sa conduca. Pe A FACE oricum nu putem fi niciodata siguri 100%…

  4. M-a surprins raspunsul tau prompt. Nu ma asteptam sa imi urmaresti reactiile si implicit argumentele. Hai sa iti raspund la intrebare cu doua raspunsuri, unul dat de candidatul cu care as vota, al doilea e doar amuzant. Primul nu e suficient, dar e. Continuarea, ceva mai subiectiva, am sa ti-o trimit pe mail.

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/nu-l-votez-ca-n-are-sanse-79181.html
    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/10-motive-pentru-care-nu-l-as-vota-pe-nicusor-dan-79343.html

  5. Nu-ti urmaream reactiile si argumentele… ci le asteptam! Iar promptitudinea e normala, ca mai e un pic si alegem.
    Ce?…
    Pentru ca la intrebarea „Pe cine?” nu am vreun raspuns. Am citit ambele articole, numai calcule… numai… probabilitati. Nimic pentru alegator, nici un plan serios, si mai ales nicii un om de afaceri reale pe liste. Asa incit intrebarea mea, cam clasica, ramine: eu… eu… cu cine votez?! :)))))
    Singura replica de retinut este cea cu „Pentru ca n-are basca.” :)))))))))))))))))))))))
    Astept emailul pe care nu l-am primit inca. Eventual imi poti scrie intrind inca o data pe site-ul meu la pagina de contact – ajunge sigur.

  6. Inconfundabilul stil de a scrie: meditativ, ușor accesibil și ca de obicei arta de a descrie amintiri. Vreau să mă opresc doar la două lucruri din cele amintite în aticol: drumurile pline cu bălți și teologia din ultima parte a articolului :). Nu, să nu crezi că mi-ar trece prin cap să spun că e o teologie de baltă :). Dar ce spui tu despre ”Bucureștiul tău” parcă regăsesc și în mine deși l-am lăsat acolo unde l-am găsit acum vreo 13 ani. Cât despre teologie…am o sugestie ITP.

  7. Spunea cineva:

    „Pe masura ce trec anii, scoti cutia viselor, peste cele prafuite mai adaugi unul nou. Si inchizi cutia bine ca nimeni sa nu le ia. (…) Timpul tau usor se scurge si batran tu ai s-ajungi, vei deschide-atunci cutia, mii de vise vei gasi. Vor fi vise fara viata, asternute pe-o hartie, nefolositoare nimanui, nici macar tie.
    Nu lasa sa treaca timpul, si-n cutie sa privesti cu regrete si suspine, vise moarte sa gasesti. Azi da praful la o parte, sufla viata peste ele, da-le aripi ca sa zboare sa fie ca niste stele.”

    Corneliu, poate peste 20 de ani am sa ma uit in urma si am sa am acelasi sentiment, ca nimic nu s-a schimbat. Poate ca am sa fiu mai inteleapta atunci, poate ca am sa stiu ce inseamna gestiunea timpului si am sa inteleg activitatea asasinilor economici. Dar stai putin, asta inseamna ca ceva tot se schimba, ma schimb eu. 🙂

    Am pornit intr-o aventura periculoasa, acela de a cauta curajul moral si adevarul. Nu e simplu, dar nici imposibil. Le plantez in mine, apoi incep sa caut oameni dispusi sa faca acelasi lucru.

    Si stiu, stiu sigur ca intelegi dincolo de randurile astea:) Stiu ca intelegi ca a te face vulnerabil astazi e cea mai mare prostie, dar poate fi si o dovada de curaj:) Depinde cum, cat si in ce esti vulnerabil:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s