Gânduri, visuri, drumuri…


Acum aproape un an locuiam într-un bloc aflat la intrarea unui parc. Dimineţile mele începeau puţin după 6 jumătate, atunci când fericită că e lumina afară, îmi luam căştile şi telefonul şi…plecam. Aveam capul plin de „cum să-uri”, iar după o noapte în care mai mult mă chinuiam decât dormeam, eram fericită să pot..umbla.

Aşa am descoperit broaştele ţestoase din parcul I.O.R, broaşte care ieşeau în fiecare dimineaţă pe trotuare şi stăteau cu capul întins la soare. Aşa am descoperit că plimbările de dimineaţă fac bine nu doar trupului ci şi…sufletului.

Timpul a trecut, am găsit răspunsuri pentru întrebările mele. Târziu am găsit şi întrebări care nu aveau nevoie de răspunsuri, întrebări pe care poate nu ar fi trebuit să mi le pun niciodată. Dar „cum să” saturi mintea unei femei?

Au trecut zile, luni, curând un an. Din toamna anului trecut am părăsit parcul, mă înţepau toţi spinii, mă dureau toate băncile, mă împiedicam de toate frunzele, iar crăpăturile din trotuare erau nimic în comparaţie cu cele din sufletul meu. Furculiţele, cuţitele, paharele, şerveţelele, castroanele, canapeauna, rolele, balconul, totul îmi amintea de parc. Aşa că am plecat.

Parcul l-am vizitat de vreo două ori de atunci. Curând e luna mai. Dar amintirea broaştelor ţestoase, a labradorilor care săreau în lac pentru a se răcori, a lebedelor negre ignorate în favoarea celor albe, a zgomotului făcut de copiii căraţi în braţe părinteşti…nu le pot ignora.

Mi-e dor să mă reîntorc, dar aş vrea şi să rezist „reîntoarcerii”. E drept că nici timpul meu de-acum n-ar supravieţui vechiului stil de viaţă, dar aş vrea să încerc. Până atunci însă, mă aşteaptă o săptămână plină şi dură. O moţiune de cenzură, ridicari de imunităţi şi cine ştie ce se mai anunţă. Dar dacă prind o seară limpede, am să mă-ntorc să-mi caut umbra sufletului, ştiu sigur că am lăsat-o prin parc, pe undeva…

Să aveţi o splendidă săptămână de primăvară!

 

Delia F.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Gânduri, visuri, drumuri…&8221;

  1. Dor bancile, atat de tare dor ! Dor picurii de ploaie. Pana si lumina blanda a zilei doare … cand e sa doara. Dor si rotile masinii gonind in nestire pe drumuri bine sau ne cunoscute… Fugar impins de durere, tarandu-ma sa ma ajung parca din urma, sa pot fi ce sunt… imi ridic ochii spre „munti” si privesc tinta „acolo” … E vindecare, reintregire, viata . … De la durere la viata , Piatra pe piatra , ca veni vorba 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s