Matematica iubirii dincolo de o ceașcă de cafea


E dimineață și nu mă grăbesc. Asta pentru că e suficient de întuneric afară încât să mă asigur că nu am să ajung prea târziu la muncă.

Fără să îmi înțeleg gesturile, aproape mecanic, pun ibricul cu apă și două lingurițe de zahăr pe foc. Apoi mă îndrept spre baie. Pe hol însă, mă opresc și îmi privesc în oglindă ochii obosiți. Apoi îmi continuu drumul.

Fizica nu are răbdare cu mine, așa că ajung lângă aragaz abia după ce jumătate din apa ibricului s-a evaporat deja. E perfect, așa că mă întind după cutia de cafea.

Amestec ușor spuma, până simt aroma și observ culoarea potrivită. Și lapte. Acum pot să mă odihnesc, asta ca și cum noaptea mi-ar fi fost de trudă, nu de odihnă. Mă așez deci pe scaun și privesc în gol, nu simt, nu văd pereți în jurul meu.

Și-atunci începe…matematica iubirii. E noapte. Și niciodată timpul nu are răbdare cu oamenii. Îmi iau ceașca de cafea și mă plimb cu ea prin casă, la oglindă pentru machiaj și în cameră pentru haine. Merg pe balcon și îngheț privind câteva minute din răsăritul soarelui.

Îmi strâng eșarfa la gât și îmi îndrept paltonul. Abandonez ceașca de cafea pe un suport pentru obiecte fierbinți. Zâmbesc atunci când recitesc mesajul scris pe el: Bea o cafea Nescafe cu mine. Și plec. Mâine ne întâlnim din nou, în același loc, la aceeași oră.

Pentru că asta e matematica mea de acum, iubirea e dincolo de o ceașcă de cafea.

Delia F.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Matematica iubirii dincolo de o ceașcă de cafea&8221;

  1. Mi-era dor sa mai citesc ceva din sufletul tau pretios si scump!! Ma rog si iti doresc Delia … bucuria, improspatarea, sa-ti fie nelipsite in „intalnirile ” fiecarei dimineti asa incat, sa pasesti, cu deplina incredintare si curaj, pe cararile iubirii care se astern zilnic in drumul tau dincolo de ceasca de cafea.

  2. Multumesc din suflet Mihaela! Aceeasi bucurie si improspatare sa te cuprinda si pe tine in fiecare dimineata si sa nu-ti dea pace nicio clipa! Te imbratisez cu drag, sa ai o splendida saptamana!

  3. ”Acum pot să mă odihnesc, asta ca și cum noaptea mi-ar fi fost de trudă, nu de odihnă”
    Nu e chiar deplasată expresia aceasta. Îmi amintesc că este un mic orășel undeva în nodul Moldovei aproape de satul bunicilor mei unde din când în când mergeau la târg. Într-o dimineață când a ajuns bunicul în târga a văzut un evreu, o veche cunoștință și l-a întrebat ce mai face. Acesta stătea pe un scaun în fața prăvăliei lui și cu o voce domoală și lungind vobele îi răspunde cam așa: aiiii…ce să fac dom Bârsan…. ia numa ce m-au ridicat din pat și mă odihnesc puțin… Când am auzit aceasta de la bunicul meu am râs. De tine nu mai pot să râd pentru că simt și eu aceași nevoie în unele dimineți. Ce să faci vârsta…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s