Te-am visat.


Am visat că iarna nu ne-a înghețat, ci ne-a dezghețat sufletele. Am visat că drumurile ni s-au întâlnit.

Și nu mă așteptam la asta, pentru că am și uitat de gândul că ai putea să exiști. Dar visul meu ți-a dat un soi de viață care m-a făcut ca dimineață să îți duc dorul.

Am visat că trăiam emoția de a-ți atinge obrajii fierbinți și degetele-ți strânse pumn. Că mă uitam la sprâncenele și desele tale gene, că îți culegeam istoria din priviri.

Am visat că îți priveam tălpile și vedeam deja culmile pe care tu ai să le atingi. Iar tâmplele tale, acele tresăriri ale venelor de pe tâmple mă făceau să cred că inima ta a fost cândva a mea.

Am visat că te simt ca pe un suflet purtat în pântece luni la rând, am visat că te văd, că te simt, că te cunosc și te iubesc.

E prima dată când mi te visez, dar n-am să uit ce simt.

 

Eu,

Copilului meu

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s