Nu mă lăsa…


Uneori cred că mă tem mai tare de cine sunt decât de ceea ce nu sunt. Și-aș vrea atunci să mă asigur că în momentul în care toate reflectoarele sunt pe mine, atunci când absolut totul e vizibil, nu rămânem doar noi doi – eu cu mine.

Petrecem deja mult timp împreună.

Îmi place ideea de cadou, o cutie viu colorată, împachetată cu emoție și despachetată cu anticipație. Sau mi-ar fi plăcut să fiu ca un cufăr, mirosind a lemn vechi și a cărți de suflet. Adesea mă simt însă mai mediocră decât cea mai slabă bibliotecă de la Ikea, plină cu o colecție de la Adevărul, mirosind a snobism.

De cele mai multe ori nici măcar nu știu exact unde mi-e problema, nu știu ce „fix it” să cumpăr pentru că nu știu ce trebuie să lipesc. Ce-a rămas rupt, ce s-a mai spart între timpuri.

Mergeam dimineață spre muncă. Un tătic simpatic își ținea copilul de mână, până când micuțul a alunecat pe gheața de la ieșirea de la metrou. Până să apuce mâna bărbătească să îl prindă pe prunc și de celălalt braț, s-a auzit un fel de strigăt: „Nu mă lăsa…”.

Spre final de zi mi-am dat însă seamă că strigătul nu era doar din glasul micuțului, era și strigătul meu. Și chiar dacă strigătul meu se îndreaptă astăzi ceva mai sus decât de obicei, încerc să-mi amintesc un lucru: că și-acolo unde e un copac desfrunzit și bătut de vânt, încă există viață.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Nu mă lăsa…&8221;

  1. ”Căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: „Nu te teme de nimic, Eu îţi vin în ajutor!” Isaia 41:13

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s