Să nu te irosești…


Din nou târziu în noapte. Și frig. Doar noi păstram ceva din căldura unei autentice ciocolate calde, savurată în tihna unor plăcute convorbiri.

Dincolo de lumânarea fără prea multă lumină aflată pe masa noastră, până și vântul părea ceva mai..blând. Așa că mi-am amintit de câteva fraze citite în fuga noastră prin Cărturești. Iar una dintre ele îmi înconjura lumânarea, amintindu-i parcă să nu se…irosească.

Așa că plăpândă cum era, ea continua să-mi lumineze fața, accentuându-mi și mai mult ochii încercănați de prea puțin somn și prea multă visare.

Din nou târziu în noapte. Dar nu mai simt frig. Păstrez între degete filele unui album, album ce-mi întinde în față o lume de lemn și figuri maramureșene acide, tandre și de cele mai adânci dezamăgiri.

Undeva, pe un fotoliu, stă un carnețel gata să-și primească primele cuvinte. Așteaptă însă litere mai mari, să nu se…irosească.

Dincolo de lumina slabă a veiozei fără comutator, viscolul și nebunia de afară par ceva mult prea ireal. Și nu pot să nu-mi amintesc simetria cuvintelor care-mi bat acum în ritmul gâlmei așezate-n partea stângă: să nu te irosești…să nu te irosești!

Delia F.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Să nu te irosești…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s