Revoluţia la care nu-mi permit să visez. Două revoluţii, două articole bune de citit


Primul nu e născut să fie un articol, e un comentariu primit pe blog de la Manu. Ştiam ca e foarte deştept, dar de data asta nu m-am putut opri din a nu publica ceea ce a scris pe parcela mea. Sper sa nu se supere, merită citit ceea ce a scris. Al doilea articol e scris de Cătălin Tolontan, asta spune multe. Spor la citit.  

 

Într-adevăr, protestând paşnic s-au făcut toate schimbările mari din istorie. Şi revoluţia franceză, toate cele din jurul 1848, furcile şi topoarele erau de decor. Aşa au scăpat ţăranii de sub boieri, protestând paşnic seara după ora 5, după ce veneau de la câmp, iar a doua zi continuau să dea la sapă, aşteptând aprobarea şi autorizaţia pentru protest.

Sunt contra violenţelor împotriva semenilor, şi îmi pare sincer rău de victimele colaterale, pagubele magazinelor, oamenilor şi reporterilor răniţi (cu excepţia băncilor). Sunt de-acord că şi-au îndreptat atenţia spre cine nu trebuia, şi fiind uşor de manipulat, i-au făcut pe oameni săracii să se bată iar între ei (mâine poimâine vor veni minerii să planteze panseluţe), este strategie normală de a dizolva proteste.

Consider că ar trebui făcut ca şi grecii. Guvernul vrea să introducă o lege coruptă, incorectă? Aşteptat parlamentarii după şedinţă la îndreptat de coloană. Vândut companii de stat pe bani de nimic? Aşteptat părţile să iasă de la întâlnire, la un cocktail. Vândut resursele ţării (petrol, aur, gaze, etc)? Aşteptat după şedinţă la îndreptat de coloană.

Zicea un tip care-mi place mie, Kent Hovind, că unul din motivele amendamentului 2 din Constituţia SUA ( A well regulated Militia, being necessary to the security of a free State, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed.) a fost făcut pentru ca poporul, să se poată apăra de propriul guvern, în cazul în care devine corupt. Deci guvernul să ştie că dacă nu face ce trebuie pentru poporul său, în caz de răscoală, se lasă cu pistoale şi mitraliere, nu cu furci şi topoare.

Nu mă înţelege greşit Delia, nu mi-ar place să trag ca nebunu pe stradă, nici vorbă. Sau doamne fereşte să văd că e plin de fani steaua cu Colt-uri în buzunare. Dar dacă intră un hoţ peste noi în casă de ex, te-ai simţi mai bine ştiind că scot arma din dotare şi rezolv conflictul înainte să ajungă la noi sau doamne fereşte, la copii. Sau şi mai bine, un hoţ s-ar gândi de 3 ori înainte să intre într-o casă când ştie că sunt 90% şanse ca proprietarul peste care intră să aibă cu ce apăra.

Ca încheiere, nu sunt de-acord cu violenţele împotriva semenilor, împotriva oamenilor care trag şi ei la jug. Nu ştiu cine-s huliganii, sau câte victime au făcut, nu am urmărit exact, ar trebui să le fie ruşine că-s aşa uşor de manipulat, şi uită de fapt de ce sunt acolo, şi de ce au protestat alţii la rândul lor în urmă cu 22 de ani. Sunt acolo pentru a aduce aminte guvernului că orice are o limită, nu pentru spart magazine.

Cred în dialog, dar cred în dialog cu oameni cu care se poate purta un dialog, nu politicienii de carton care-i avem noi. Ce poţi discuta despre democraţie cu nişte oameni care votează legi la 3 scaune şi le râd în faţă reporterilor când le cer socoteală? Ţi se par cu ceva mai diferiţi decât huliganii din galerii care dau foc la magazine? Ce face diferenţa, valoarea hainelor de pe ei, familia în care s-au născut? Că educaţia şi bunul simţ sigur nu.

Şi deşi e dintr-un amărât de film, îmi place o replică foarte mult: People should not be afraid of their government. Governments should be afraid of their people.

Imaginează-ţi doar cum s-ar vota legile şi cum s-ar împărţi contractele la stat ştiind că afară-i aşteaptă “huliganii” dacă nu fac ceva cum trebuie.

Aş mai fi scris multe, păcat că m-am lăsat de blogărit.

 

+

http://www.tolo.ro/2012/01/16/de-ce-au-inceput-acum-protestele/

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Revoluţia la care nu-mi permit să visez. Două revoluţii, două articole bune de citit&8221;

  1. Ioi, dacă ştiam, foloseam un vocabular mai elevat 🙂

    Promit că revin cu unul mai complet şi mai echilibrat. Eram supărat că am văzut cum poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte (a mea) un drum bine făcut cu parapeţi, cu tot ce trebuie, nu furat şi făcut de mântuială. Brusc am realizat că e vorba de vieţi reale, nu de licitaţii şi contracte şi foi, şi euroi. E vorba de vieţi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s