Om trist, țară tristă – om vesel, țară veselă


Iar frig, iar relatări în fugă, prin telefon. O seară de răfuieli. Mi-am scuturat frigul la ușă, mai ceva ca un câine, dar cred că el n-a vrut să se desprindă de mine. Pe lângă răceală simt și gustul dezamăgirii.

Spunea cineva că există lupte pe care nu trebuie să le porți. Asta nu le face să fie mai puțin „lupte”, doar că nu merită să fie purtate. Mă tot întreb în ce circumstanțe trebuie să ajungi ca să nu poți să înțelegi ce merită și ce nu.

M-am uitat seara asta la Bdl Ion Brătianu, la Splaiul Unirii și Calea Călărașilor. Asta după ce am plecat din Piața Universității. Mă tot întreb dacă așa e mai bine, dacă țara pe care o vrem e una în care spargem magazinele și băncile, în care aruncăm tomberoanele de gunoi în mijlocul străzii și incendiem bănci și alte obiecte de mobilier ornamental stradal. Pentru că dacă asta e țara pe care o vrem, mă tem că deja o avem.

Și aici simt nevoia să fac o rectificare. NU cred că toți protestatarii sunt niște huligani, la fel cum nu cred că toți huliganii sunt niște protestatari. Poți să stai cuminte în fața computerului și să dovedești carențe de bun simț și poți să stai pe stradă și să protestezi cu cap. Am văzut astăzi și oameni veniți să-și manifeste nemulțumirea față de felul în care e administrată România.

Nefericirea e însă că în mare parte, românii au ieșit din spiritul de teribilism, din dragoste pentru adrenalină, din chef de scandal și de show. Iar noi, media, nu am făcut decât să alimentăm toate astea. Timp de câteva ore am alergat pe drum între Universitate și Unirii. Am înghițit atât de mult gaz încât mă simt un balon umplut cu heliu. Am alergat mai ceva ca la sală și am simțit evenimentele la cea mai mare intensitate. M-am speriat de pocnitori, de bătaia dintre manifestanți și jandarmi, m-am împiedicat de garduri și după cum reușesc să văd…mi-am adunat dușmani(asta probabil în mai mult de o oră jumate).

La începutul anului era o statistică făcută de nu știu ce organizație, cum că românii sunt nefericiți. Nu cred. Cred că suntem prea veseli, că luăm lucrurile mult prea ușor și că renunțăm mult prea repede la ceea ce vrem pentru ceea ce ni se dă. Cred că suntem ușor de manipulat, da, chiar și eu, cred că suntem naivi și cu spirit de echipă.

Asta ar însemna că avem o țară veselă? Știu, e haois ce scriu. Dar seara asta, după toată nebunia din centru, mă uitam la străzi și mi-a venit o nouă întrebare: curățenia din fiecare seară, reabilitarea centrului Capitalei..toate astea tot din banii noștri le plătim. Și ce e amuzant în asta? Nimic, e chiar trist, dar țara încă petrece.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Om trist, țară tristă – om vesel, țară veselă&8221;

  1. Te-am urmarit si ieri si alaltaieri…..ai dreptate! Noi ne distrugem pe noi! Protestatarii nu au atins cu nimic ceea ce aveau tinta. Tot lor si semenilor lor si-au facut rau. Cei carora le era destinat protestul cred ca nici nu s-au uitat la ei. Nici un pic de spirit civic. Ura si razbunarea afecteaza numai pe cei ce le manifesta, de cele mai multe ori.

  2. @Adina, multumesc mult ca m-ai urmarit. Da, din nefericire actele de huliganism umbresc reala nemultumire a protestatarilor autentici. S-a cam pierdut esenta.
    @Ce faci Mihaela, cand ma mai bucuri cu scrieri din suflet?

  3. Anul asta, cantitativ, la capitolul „scriere”, am luat-o mai incetisor se pare. 🙂 M-a luat, in schimb, viata „tare” :). Imi doresc ca prin scrieri sa aduc ceva bun, sper ca va fi … Iti multumesc din inima, Delia. >:D<

  4. Într-adevăr, protestând paşnic s-au făcut toate schimbările mari din istorie. Şi revoluţia franceză, toate cele din jurul 1848, furcile şi topoarele erau de decor. Aşa au scăpat ţăranii de sub boieri, protestând paşnic seara după ora 5, după ce veneau de la câmp, iar a doua zi continuau să dea la sapă, aşteptând aprobarea şi autorizaţia pentru protest.

    Sunt contra violenţelor împotriva semenilor, şi îmi pare sincer rău de victimele colaterale, pagubele magazinelor, oamenilor şi reporterilor răniţi (cu excepţia băncilor). Sunt de-acord că şi-au îndreptat atenţia spre cine nu trebuia, şi fiind uşor de manipulat, i-au făcut pe oameni săracii să se bată iar între ei (mâine poimâine vor veni minerii să planteze panseluţe), este strategie normală de a dizolva proteste.

    Consider că ar trebui făcut ca şi grecii. Guvernul vrea să introducă o lege coruptă, incorectă? Aşteptat parlamentarii după şedinţă la îndreptat de coloană. Vândut companii de stat pe bani de nimic? Aşteptat părţile să iasă de la întâlnire, la un cocktail. Vândut resursele ţării (petrol, aur, gaze, etc)? Aşteptat după şedinţă la îndreptat de coloană.

    Zicea un tip care-mi place mie, Kent Hovind, că unul din motivele amendamentului 2 din Constituţia SUA ( A well regulated Militia, being necessary to the security of a free State, the right of the people to keep and bear Arms, shall not be infringed.) a fost făcut pentru ca poporul, să se poată apăra de propriul guvern, în cazul în care devine corupt. Deci guvernul să ştie că dacă nu face ce trebuie pentru poporul său, în caz de răscoală, se lasă cu pistoale şi mitraliere, nu cu furci şi topoare.

    Nu mă înţelege greşit Delia, nu mi-ar place să trag ca nebunu pe stradă, nici vorbă. Sau doamne fereşte să văd că e plin de fani steaua cu Colt-uri în buzunare. Dar dacă intră un hoţ peste noi în casă de ex, te-ai simţi mai bine ştiind că scot arma din dotare şi rezolv conflictul înainte să ajungă la noi sau doamne fereşte, la copii. Sau şi mai bine, un hoţ s-ar gândi de 3 ori înainte să intre într-o casă când ştie că sunt 90% şanse ca proprietarul peste care intră să aibă cu ce apăra.

    Ca încheiere, nu sunt de-acord cu violenţele împotriva semenilor, împotriva oamenilor care trag şi ei la jug. Nu ştiu cine-s huliganii, sau câte victime au făcut, nu am urmărit exact, ar trebui să le fie ruşine că-s aşa uşor de manipulat, şi uită de fapt de ce sunt acolo, şi de ce au protestat alţii la rândul lor în urmă cu 22 de ani. Sunt acolo pentru a aduce aminte guvernului că orice are o limită, nu pentru spart magazine.

    Cred în dialog, dar cred în dialog cu oameni cu care se poate purta un dialog, nu politicienii de carton care-i avem noi. Ce poţi discuta despre democraţie cu nişte oameni care votează legi la 3 scaune şi le râd în faţă reporterilor când le cer socoteală? Ţi se par cu ceva mai diferiţi decât huliganii din galerii care dau foc la magazine? Ce face diferenţa, valoarea hainelor de pe ei, familia în care s-au născut? Că educaţia şi bunul simţ sigur nu.

    Şi deşi e dintr-un amărât de film, îmi place o replică foarte mult: People should not be afraid of their government. Governments should be afraid of their people.

    Imaginează-ţi doar cum s-ar vota legile şi cum s-ar împărţi contractele la stat ştiind că afară-i aşteaptă „huliganii” dacă nu fac ceva cum trebuie.

    Aş mai fi scris multe, păcat că m-am lăsat de blogărit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s