E un sfârșit și un început. Povestea unei false libertăți


Lungă zi!

Totul a început cu o ședință destul de matinală și destul de…motivatoare. Și ca dovadă, abia acum câteva minute am intrat în casă. Și pentru că-mi tratez uneori blogul care pe o filă de jurnal, așa am să fac și acum.

Am făcut astăzi câteva lucruri pe care n-am crezut vreodată că le voi face. Primul? Am stat trei minute la minus 180 de grade. Și nu, eu nu sunt omul frigului. Eu sunt în stare să port cizme și vara, sunt o friguroasă (bine, bine, exagerez). Cert e că deși iubesc zăpada la munte, schiurile și patinele de gheață, nu sunt o adeptă a vremurilor geroase, dar le prefer celor de caniculă. Da, e greu cu mine.

Ei bine, ați auzit de aerocriterapie? E un fel de criosaună. În loc de temperaturi ridicate ești pus la păstrare, la temperaturi foarte scăzute. Efecte? Reîntinerește pielea, revigorează, arde calorii și restul nu mai contează. Am zis, nu, nu, nu, dar până la urmă mi-am făcut curaj și am intrat. Îmi și imaginam cum mă vor scoate ca în Ice Age într-un cub de gheață. Dar nu a fost așa. Deși e foarte frig, aerul de acolo e uscat, deci nu se simte ca o vreme geroasă și umedă de iarnă. E chiar plăcut și crește secreția de endorfine, așa că toată ziua am ținut-o într-o alergare fericită. În plus, e mai hidratant decât orice cremă folosită vreodată.

Și lucrurile nu s-au terminat aici. Am făcut astăzi un cocktail splendid din două doze de red bull și un expresso. Rezultatul? Nici măcar palpitații, dar am funcționat ca un trenuleț francez. Și încă are efect.

În plus, am reușit astăzi să-l enervez serios pe Vasile Blaga, când l-am întrebat de trei ori consecutiv cine ar putea fi vizat de o posibilă remaniere. Așteptam un răspuns haios, în genul: oricine, ministru să fie. Din nefericire însă nu s-a prins de glumă și mi-a repetat același răspuns de trei ori. Iar asta nu a mai fost amuzant.

Dar seara mea tinde să devină din ce în ce mai bună. În aproximativ o oră plec spre locul care poartă unele dintre cele mai frumoase amintiri ale mele, locul în care mi-am dat seama cândva că iubesc, locul în care am intrat prima dată într-o biserică de mână cu un om drag și am simțit că dacă am să îngenunchez acolo am să ating în viață cele mai înalte culmi.

Da, plec la aeroport. Ce fac acolo însă, am să vă spun poate…altădată! Ce simt însă, e de negrăit. Simt că mă rup și că mă reîntregesc. E ca și cum unești două jumătăți de felie de pâine, una albă și una cu secară. E un sfârșit și un început.

Delia F.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;E un sfârșit și un început. Povestea unei false libertăți&8221;

  1. Frumos, minunat simtamant reintregirea !!! 🙂 Ma bucur de inviorarea ce o transmiti azi!! Iti doresc din toata inima un sfarsit si un inceput bun !!

  2. Mihail, mergeam sa revad un loc drag mie si sa iau doi prieteni. Cum s-a terminat totul insa citesti in cel mai nou articol scris pe blog.
    Mihaela, multumesc, tu esti o inviorare mereu:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s