Retrospectiva lui „La mulți ani”


Sunt oameni cărora le place să mă citească. Amuzant e că unii, după ce au savurat scrierile mele, uită aproape instant ceea ce au citit. Și nu e vina lor.

Și în speranța că am să uit și eu ce am scris…trebuie să vă spun că am ajuns la niște concluzii despre anul 2011.

A fost anul în care am înțeles ce înseamnă să fii o femeie zdrobită și speriată. Am înțeles ce înseamnă să devii dependent să spui lucruri, și să îi pese cuiva. Să nu te faci doar auzit, ci și ascultat.

Am trăit cu speranța că într-o zi, cineva va vrea să mă țină în brațe pentru 20 de minute încontinuu, și numai asta să facă. Să nu fiu bruscată sau grăbită. Să nu tragă de mine, să nu încerce nici măcar să se uite la fața mea. Să nu încerce să mă sărute. Doar să mă strângă în brațe și să mă țină strâns, fără un dram de egoism în asta.

Am înțeles că deși ne dăm inteligenți și că urâm reality show-urile, facem un spectacol ieftin cel puțin o dată pe zi. Și m-am scârbit de asta.

Am cunoscut oameni care nu știu ce vor, sau oameni care știu ce vor dar nu știu să deschidă gura și să vorbească.

Mi-am dat seama care-mi sunt prietenii și am avut timp să le cunosc și defectele. Și mă bucur de asta, începusem să cred că sunt singurul om cu frustrări din mica mea lume.

Am înțeles că e în regulă dacă răspund la întrebarea: cum ești? cu: varză. Nu mă ajută cu nimic să renunț la clasicul bine, dar măcar sunt sinceră cu mine. Și cu voi.

Am descoperit și că am adunat în jurul meu un cerc al ipocriților, al celor care manipulează genial, al parșivilor care calcă pe orice valoare a familiei și a bunului simț. Așa că am spart cercul și am ieșit de acolo.

În decembrie 2010 spuneam că am trăit cel mai dificil an din viața mea. Acum o zi îmi schimbam mărturia, cu siguranță, 2011 a fost anul frângerii mele. M-am simțit ca un aluat de plăcintă, remodelat, aruncat, remodelat, bătut, remodelat, frânt, tăiat și aruncat în foc. Nu mai am simțuri ca să spun ce fel de plăcintă a ieșit, sper din suflet însă ca măcar asta să nu fie: varză.

Închei cu câteva din cuvintele adresate românilor, de către șeful statului, la început de an:

”Îmi doresc ca anul 2012 să reînvie în sufletele noastre optimismul şi credinţa că putem reuşi rămânând solidari cu destinul naţiunii din care facem parte.

Cea mai importantă valoare a României sunt oamenii, iar românii au nevoie, mai mult ca oricând, să ştie şi să creadă că prin propriile forţe pot crea o Românie modernă şi performantă, aşa cum şi-o doresc.

Fie ca Noul An să reînnoiască în inimile tuturor românilor, care sunt în ţară sau în comunităţile diasporei, bucuria, speranţa şi curajul de a ne asuma şi împlini destinul unui popor menit să prospere şi să reuşească prin muncă în tot ceea ce îşi propune.

La mulţi ani!
PREŞEDINTELE ROMÂNIEI
TRAIAN BĂSESCU

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Retrospectiva lui „La mulți ani”&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s