Frunze iubesc


Și dacă merg din dragoste în dragoste, să spun și despre frunze. Zilele trecute am ieșit de la Metrou Universitate și pe lângă vioara aia imensă de lemn sunt niște copaci, nu le știu însă numele. M-am oprit să culeg de pe jos câteva frunze mari. Era splendidă imaginea pentru că iarba de acolo e întreținută și verde, iar funzele colorate arătau ca într-un film cu buget mare.

Mi-am făcut buchetul și am mers în pas vioi spre muncă, unde mi-am umplut biroul de frunze, după care am plecat pe drumuri, la treabă. Când m-am întors spre seară, frunzele deja se încrețiseră – erau uscate. Cineva și-a băgat nasul pe-acolo și m-a întrebat: acum le arunci, nu?

Da, decizia logică e că da, arunci ceea ce e nefolositor, trecut, uscat. Și urma să fac și asta. Dar pentru câteva momente mi-am dat seama de ce iubesc frunzele.

1. Pentru că ele cad. Și eu.

2. Pentru că există oameni care le ridică. Și dacă nu mă ridică oamenii, mă face să zbor Cerul.

3. Pentru că într-o zi cineva le consideră nefolositoare și le îndepărtează, dar sunt și oameni care fac din ele ornamente, adevărate opere de artă.

Și asta îmi dă speranță că în mâna potrivită și plină de riduri de aș fi, cu vederea greoaie și auzul slăbit, tot simfonie am să fiu, o operă de artă semnată de Dumnezeu.

Frunze iubesc!

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Frunze iubesc&8221;

  1. Delia, daca pentru oameni suntem doar niste „oarecare”, niste pioni pe care ii dam la o parte si mutam dupa bunul plac – pentru Dumnezeu suntem cu adevarat opere de arta si El ne foloseste dupa bunul plac~! Noi suntem frunzele lui Dumnezeu si nici una din noi nu cade fara voia Lui!

  2. Cunosc pe cineva cu numele de Strâmbu. Am dat mâna cu el și ne-am spun numele și prenumele, primul eu și apoi el. El era mult mai entuziast și mai demn de numele lui. Apoi fără să îl întreb ceva mi-a spus ”cu un băț strâmb se poate trage o linie dreaptă”, bineînțeles copia într-un fel pe Benjamin Franklin, dar oricum a avut dreptate.

  3. Da, sunt tot felul de pocitănii de nume românești plus cele pe care le stâlceasc alții. Mie prima dată când mi-au trimis cecurile de la bancă mi-au scris pe ele OLAN CORNELUI.
    Apoi unii translatorii anilor 90 nu știau că numele nu se traduc. Una din bisericile din zona noastră a fost vizitată de pastorul englez John Brown pe care un translator din SV i-a tradus numele (din fidelitate pentru meseria lui) de râdeau și băbuțele din biserică 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s