Mă plouă.


Îmi alunecă degetele pe taste. Sunt obosită, dar inima mea mai are încă resurse de..bucurie. Mă scald în Cuvânt, mi-e plăcută răcoarea ce mă învelește și mă satură.

Și-astfel pot să tac. M-am surprins cerându-mi să nu tresalt de bucurie. Ce ironie, în loc să jubilez la gândul că nicicând n-am să traiesc trecutul, iar prezentul mi-e deja trecut. Să râd de viitor? Nu e-nțelept. Să plâng? E o prostie.

Dar dacă tac de ce degetele-mi se tot mișcă, de ce mintea-mi gonește, de unde vine inima mea, din ce adâncuri? Zâmbesc a pagubă, dar nu mă mai întristez. Mi-e inima prea frântă, așa că…scotocesc mereu, bucuriile-au rămas acolo.

E alb. E liniște, după multă vreme-i liniște. Nu plouă, dar aud o ploaie de vară de după furtună cu tunete și fulger. Doar plouă. Nu aici, poate în altă parte. Dar eu o simt, e limpede și caldă.

Mă plouă.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Mă plouă.&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s