Răbdări și „cauciuce”


Îmi place viteza. Și mirosul de cauciucuri încinse, sau „cauciuce”, cum am auzit astăzi. Raliurile de astăzi au fost după sufletul meu. Am simțit puțin din adrenalina piloților când, aproape de ei fiind, am simțit „respirația” mașinii, ceva mai puternică decât fâlfâiala nărilor unor câini în prelungă alergare.

Mi-ar plăcea ca și în viață unele lucruri să meargă la fel ca pe pistă. Virajele să fie atât de scurte încât să anticipez și vizualizez ce va urma, iar tot ce e vechi să rămână undeva departe, înainte de linia de start. Dar nu e așa. Iar dacă mașinile de astăzi au lovit cu fundul majoritatea parapeților, eu de cele mai multe ori am dat cu…capul.

Răbdarea se învață și nu este unul dintre lucrurile pe care îl învățăm peste noapte, pentru că nopțile sunt pentru așezarea unor gânduri, nicidecum pentru amestecarea lor.

Dar uneori viitorul pare să fie atât abscons încât aș vrea să trag o privire pe drumul de dinaintea următorului meu pas, dar atunci aud un motor hârâind, înecat, care mă anunță că în viața mea lucrurile merg diferit de felul în care merg mașinile pe pistă, „one step at a time”, or maybe two, depinde.

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Răbdări și „cauciuce”&8221;

  1. De obicei cand avem de invatat rabdarea, ni se da de asteptat… Dar acest catel in prelunga alergare, stie ca va primi si rasplata pe masura sufletului lui.. 🙂

  2. Multumesc Roxana pentru o splendida zi! Daca asteptarea-mi va fi in fiecare zi ca astazi, zambetul meu nu s-ar dezlipi de pe figura mea de caine aflat in prelunga alergare! Va imbratisez pe amandoua, sa aveti caldura in UGG-uri roz:))

  3. Mai mulți prieteni am fost la Indianapolis acum 13 ani să vedem un concurs de formula unu. Am crezut că nu mai ies teafăr de acolo: toți urlau și zbierau ca disperații la șoferi, de parcă aceștia îi auzeau, apoi bondarii ăia zgomotoși când treceau prin dreptul nostru mă asurzeau iar de mirosul cauciucurilor nu mai povestesc …
    Viteza lor se măsura în sute de mile pe oră. Unde crezi că au ajuns la terminarea cursei? Evident, nicăieri, s-au învârtit unul după altul ca un cârd de curci.
    Pănă la urmă te întrebi la ce le-a folosit toată cheltuiala și eforturile?
    Așa că…nu-ți dori prea mult viață de formula unu că se prea poate să ajungi la punctul de plecare.

  4. Corneliu, am ras imaginandu-mi niste curci cu casca si virand intr-un raliu nenorocit. Ai dreptate, viata e mai mult decat un raliu:)

  5. Am crescut la țară și am observat că aceste vietăți sunt o referință pentu viața sătenilor. Expresii ca ” te învârți ca o urcă biată”, ” te uiți ca curca între lemne” sau ” ai rămas de râsul curcilor” au mult de spus, de aceea am comparat mașinile alea de formulă cu niște curci 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s