Nu-ți cer


Nu-ți cer să-mi iei, nu-ți cer să-mi dai. Nu de data asta. Nu acum. Nu aici. Nu am obosit și dacă slăbiciunea îmi va cuprinde genunchii, nu-i nimic, am să îi țin cu mâinile și n-am să-i las să fie neputincioși și obosiți. Nu de data asta.

Pentru că de data asta pun totul, ce sunt, ce am, ce simt mai prețios, ce gândesc mai adânc, le pun pe un altar. Le dau foc, să rămână ce e din Tine! Să ardă tot ce e din mine..

Am ajuns acasă și am simțit un miros puternic și…ascuțit – era mirosul de gaz. Aseară Claudia m-a vizitat și nu am rezistat fără să intonăm imnul frângerii de la Oradea, iar dimineața să ne savurăm cafeaua împreună, înainte ca fiecare să alerge spre biroul ei. În grabă, aragazul meu a închis flacăra, nu și..gazul.

Când am intrat m-a luat brusc durerea de cap. Cu mână la nas, ca să nu inspir gazul, am mers (nu, nu am aprins niciun chibrit) și am deschis toate geamurile din casă. Apoi am ieșit pe balcon și am respirat aer curat, conștientă de faptul că astăzi puteam să…nu mai fiu.

De vineri lucrurile au suferit o schimbare substanțială în viața mea, încep să înțeleg puține lucruri și mă întreb când și dacă le voi pricepe pe cele multe și importante pentru mine.

Dar nu cer asta, nu cer nimic astăzi, astăzi dau totul. Ce rămâne însă, nu-mi mai aparține…Mă simt ca un copil care vede un lan de grâu în flăcări…

Zâmbesc:)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s