Și-un suflet făr de somn dansa în ploaie


Mă fascinează sunetul ploii, nu doar pentru că simt că spală dincolo de trotuarele prăfuite ale Bucureștiului, ci pentru că fiecare strop își are „dansul” lui, menit să întregească „perdeaua de apă”. Practic, mii de particule lichide funcționează împreună pentru o senzație auditivă care mă determină să mă opresc și să nu mai gândesc, lucru suficient de greu, ca să nu spun imposibil, pentru o femeie.

Iulie 2007, Oradea, praf, căldură. Împreună cu un prieten vizitam clădirile din centrul orașului, căutând renumita pietonală și încercând să descoperim o ascunsă ceainărie din pasajul hotelului Vulturul Negru. Nu am găsit-o atunci. Drumul ne-a fost zădărnicit de cea mai frumoasă ploaie pe care am trăit-o. De nicăieri au venit norii, pentru că oricât mă uit și astăzi în fotografii, ei nu sunt acolo, dar au venit și au adus cu ei un dans molipsitor. Un dans pentru ploaie, suflet și trup.

Când picurii au început să cadă ne-am oprit din drumul nostru. Auzeam fâșâitul oamenilor care încercau să-și salveze hainele și capetele de ploaia de vară, menită parcă să ne vorbească, nu să ne pună pe fugă. Se refugiau speriați și ne priveau cu ochi întrebători, ca și cum s-ar fi întrebat: „de ce nebunii ăștia au rămas în ploaie?”. Dar eu auzeam metalic sunetul fiecărei picături de ploaie, până când, amplificat de creierul meu, sufletul-mi lipsit de somn a început să danseze în ploaie.

Ruginitele-mi picioare l-au urmat și luându-mi prietenul de mână, ne-am aruncat în prima baltă aflată în calea noastră, lucru nefiresc pentru mine. Nu ne-am oprit aici, pentru că am alergat în ritmul ploii până când aceasta a suferit o aritmie care a cauzat apariția unui soare puternic. Dar dansul acela, parcul, ah, parcă ne-am fi luat de brațe cu copacii și am fi descoperit că seva lor e defapt viața ploii.

Întinși pe un monument din parcul 1 Decembrie, auzeam cum ultimii picuri de ploaie se scurgeau din părul și hainele noastre. Un suflet trist, a dansat iar. De data aceasta însă, în pas cu cel mai frumos ritm – al ploii.

Retrăiesc această amintire privindu-mi pozele, dar e incompletă.

Și pentru că puterea sunetului trebuie simțită, nu doar auzită, vă prezint și vouă noile modele de laptop ASUS N55 și N75, care beneficiază de un sistem de sunet care vă va permite să trăiți experiența sunetului de calitate, o vibrație de viață.

Acest articol este scris pentru concursul Superblog 2011.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s