Tu cum îți joci cărțile?


Josh Billings spunea că „în viață, nu e important să ai cărți bune, ci să le joci bine pe cele pe care le ai”. Asta mi-a amintit de una dintre ideile celor de la Skit  Guys.

Te-ai gândit vreodată că viața ta e o mână de cărți de joc? Poate că unii ar privi și ar spune: am o mână extraordinară, pentru nimic în lume nu am să renunț la ea. Alții poate s-ar uita și ar spune: dacă aș putea să schimb trei cărți, doar trei, viața mea ar fi mult mai bună.

Ei bine, într-un joc poți să faci asta, dar nu și în viață. Aici lucrurile stau puțin diferit. Cărțile îți aparțin fie că vrei sau nu, fie că le simți ca fiind ale tale sau nu. E aproape amuzant să vezi că luăm cărțile pe care nu vrem ca alții să le vadă și încercăm să le ascundem sub altele, ceva mai frumoase și semnificative. E umană reacția, dar în inima noastră știm că nu putem scăpa de acele cărți, ne reprezintă.Cărțile din mâna ta sunt acolo, sunt toate ale tale.

Dar…de unde vin ele? O fi viața, coincidență sau poate chiar Dumnezeu? Și dacă ar fi Dumnezeu, de ce un Dumnezeu despre care toți spun că e bun și atent și dragoste, mi-ar da o carte care nu mă bucură? Adică, dacă El m-ar iubi cu adevărat mi-ar fi dat această carte a durerii, a depresiei poate, a respingerii, lucruri care efectiv nu se leagă în mintea mea nici după ani de zile, a abuzului, divorțului sau chiar a morții? Mai e Dumnezeu bun?

Mă uit și la cărțile bune, momente amuzante cu cei dragi, primele rezultate școlare, carnetul de șofer, bărbatul pe care îl iubești, femeia cu care te-ai căsătorit, primul job, prima dată când ți-ai luat viața în mâini, cărți de care ești mândru, pe care le joci la nesfârșit. Astea sunt cărțile pe care vrei ca ceilalți să le vadă. Trist, dar adevărat, ne pasă atât de mult despre ceea ce cred oamenii din jur. Avem lucruri pe care vrem să le arătăm, să fim văzuți cu ele.

Dar, ce spune Dumnezeu despre asta? Dacă ar alege El cărțile ce ar alege? Ar mai fi cărți bune și cărți rele? Noi le vrem pe cele bune, fugim de cele rele ca de ciumă. Dar dacă Dumnezeu are un plan chiar și cu acelea? Mă tem că în ochii Lui nu sunt cărți bune și cărți rele, sunt doar…cărți. Cărți care i-ar aduce slava, cărți care dezvăluie lucrarea Lui pe pământ, nu a mea, sau cărți care arată puțin din veșnicie.

Și acum, marea întrebare: Ai să-ți joci cărțile ca și cum cele rele nu există? Ai să le ascunzi mereu și ai să le joci doar pe cele bune? Ai sa te ascunzi și după cărțile bune ale altora, doar pentru că e mai confortabil așa?

Dar oare, nu ratezi astfel tot scopul lui Dumnezeu pentru tine dacă faci asta? Nu ratezi șansa de a învăța codul de legi al împărăției Lui? Tu ai cea mai bună mână de cărți pe care ți-ai fi putut-o imagina vreodată. Dumnezeu ți-a dat-o cu un scop.

Cât despre mine, eu am să-mi joc toate cărțile primite:

– am 22 de ani, până nu demult am fugit, am cunoscut boala și eșecul. Nu mă recomandă un statut sau o carieră, ci alegerea mea de a vrea sa fiu cineva. Am puțini prieteni, foarte puțini, dar am învățat să lupt pentru fiecare dintre ei. Am cunoscut că Dumnezeu nu e o entitate pierdută în spațiu, ci e Cineva cu care trebuie să am o relație personală. Am cel mai senzațional nepot și cea mai frumoasă familie. L-am cunoscut și îl iubesc. Mă lupt cu depresia. Tanjesc după lucruri simple..

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Tu cum îți joci cărțile?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s