Aș zbura


Să am aripi. Să nu mă opresc. Să nu mă doară aripile, să le întind și să zbor. Până când? Nu știu. Până când simt că pot să respir liber, sau până când se termină „zborul”. Să zbor, nu să plutesc, nu să planez, ci să zbor cu o viteză care să nu îmi permită nici măcar să gândesc, nu mai vorbim despre a simți.

Dar nu zbor. Nu am aripi și respir aer de București. Nici măcar nu planez, dar simt și gândesc.

Vine toamna, dar îmi doresc primăvară pentru inima mea. Vreau să pot zbura, iar faptul că nu pot, nu mă oprește din a-mi dori să zbor.

Îmi iau pantofii, dar visez că într-o zi îmi vor crește aripi.

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Aș zbura&8221;

  1. Acesta e simțământul normal al vieții active de capitală, l-am trăit, am stat în București pentru studii. Uite așa în felul acesta te identifici cu David din Ierusalim. ”Eu zic: „O, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!” Ps 55:6
    Concluzia e simplă: atât împăratul cât și mireanul doresc să părăească capitala către alte orașe…
    Să nu uităm, eternitatea va fi viță de oraș ”Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer de la Dumnezeu”Ap 21:10

  2. Cunosc sentimentul foarte bine. Cand am citit ce ai scris m-am gandit la ultimul volum din ,,Cronicile din Narnia„. Acolo m-am regasit. Si cred ca intr-o zi chiar vom putea face asta. Si va fi sublim, sa alergam, sa zburam fara sa simtim deloc oboseala. Dar pana atunci doar pantofii obositori…si ganduri zburatoare 🙂

  3. 🙂 @Corneliu, da…Bucurestiul, dar nu m-as mai dezlipi de aici, nu stiu de ce. Astept ziua in care o sa mergem in „Bucurestiul mare”:)
    @Adina – sunt langa tine cu gandurile zburatoare:)

  4. Nici eu nu ași fi părăsit capitala, eram student la ITP și la facultatea de psihologie, îmi plăcea viața de student, de ăla mai amărât cu visuri pe care voiam să le fac realitate, dar am dat de alt oraș în ” lUmea aceaStA”… 🙂
    Dar Bucureștiul a rămas totuși o amintire plăcută.

  5. Hehe, am crezut ca este o eroare de typing, nicidecum o anagrama. Te simti la locul potrivit acolo? Am si eu ceva familie pe acolo si cativa prieteni…:)

  6. Da cred și văd că sunt la locul potrivit.
    Nici o singură dată nu mi-a trecut prin cap să renunț la lucrarea încredințată de Domnul. Aceasta m-a făcut să stau înaintea Domnului, care m-a călăuzit și m-am stabilit aici. Vine vremea când modul de călăuzire a Domnului și experiența stabilirii mele aici o voi pune pe hârtie.
    Să ai ceva mai multe detalii, sunt în biserica mamă a televiziunii Credo.
    Sună ceva familiar aici? 🙂

  7. Foarte familiar:) Ma bucur sa te stiu acolo atunci. Hehe, ce vremuri, Ma mai uit cateodata la editiile emisiunii si ma loveste nostalgia. Nu ar fi trebuit sa se inchida Bucurestiul, dar sunt multe lucruri care nu ar fi trebuit sa…:)

  8. Câte nu ar trebui să se întâmple, dar se întâmplă tocmai să le ia altele locul.
    ”Dumnezeu nu ia cuiva argintul fără să îi dea aur în schimb”, așa ceva spunea un părinte bisericesc.

  9. Cred ca cel mai des visez ca zbor… Am visat asta de atat de multe ori incat cand eram copil eram convinsa ca pot s-o fac! Cred ca Domnul sadeste in noi aceasta dorinta ca sa nu uitam ca in lumea asta suntem doar niste calatori!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s