Ea, morbida singurătate


Aș fi răspuns la orice telefon, la orice oră, oriunde, oricând. Adeseori iau telefonul cu mine și la baie, când fac un duș rapid. Mâncam citind știri sau uitându-mă la televizor. Și nu pentru informație, de cele mai multe ori.
Oricum, mai niciodată nu eram acasă. Iar dacă eram, după cum spuneam, vorbeam la telefon sau mă uitam la televizor. Aș fi dormit la birou. Stai puțin, am făcut deja asta. Uitam să plec de la birou. Vorbeam cu mama mea și-i spuneam că nu plec nici astăzi, iar astăzi se prelungea.
Îmi amintesc că era toamnă și am plecat de dimineață spre studio. Aveam pantofii mei verzi și după trei zile afară era zapadă de 20 cm. M-am întrebat dacă are sens să merg acasă. Aș fi fost în stare să aștept primăvara.

Oare cum se termină povestea?

În final ajungi cu …nimic. Absolut nimic. Oameni pe care i-ai expediat pentru telefoane, relații pe care le-ai amânat pentru întâlniri.
Întotdeauna îți dorești mai mult. Acel telefon care îți oferă ceva cu o audiență mai mare, mai mult profesionalism și mai multă fericire în portofel, fericire pe care nu ai cum sau când să o epuizezi.

Când ai oportunități trebuie să le fructifici. Nu poți refuza, nu te poți interpune succesului tău. Un pas te conduce spre alt pas, iar drumul este ascendent.
Unii trăiesc viața ca și cum nimic nu ar fi un miracol, alții – ca și cum totul ar fi un miracol, parcă Einstein spunea asta. Sunt curioasă dacă și pentru el avea aceeași însemnatate. Pentru unii, cel mai mare miracol este familia. Pentru acei oameni, de obicei, să aibă noroc însemna să nu mă mai vadă vreodată.
Toate astea până într-o zi. Ziua în care îți dai seama că toată nevoia ta de libertate era defapt un urlet că nu vrei să rămâi nicio secundă singur. Până în ziua în care realizezi că singuratatea te mănânca zi și noapte, iar când ajungi acasă îți tiuie în urechi, te trântește de pereți și apoi te leagă de pat, însă nu te lasă să dormi.
Și printre ultimele respirații apuci să spui că nu vrei nimic: doar să nu mai cunoști morbida singurătate.

Astăzi tresar la mesajele și apelurile primite. Aproape că-i privesc cu dispreț pe cei care încă le ignoră. Astăzi știu ce înseamnă să ai pe cineva lângă tine și să simți asta, sau încă să te simți singur. Astăzi știu că singurătatea te face și slab și vulnerabil. Știu însă că există oameni, există un om, lângă care sufletul mi-e vindecat de răni.

Ea, morbida singurătate, e o boală care macină în mod dubios pe oamenii mereu înconjurați de oameni.

sursa imagine: aici

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Ea, morbida singurătate&8221;

  1. Delia,

    Nu esti singura! Vei invata in timp sa-ti stabilesti prioritatile; de fapt sunt sigura ca stii insa pe viitor vei fi mai ferma. Si cu timpul tau liber si cu oamenii dragi si cu oamenii cu care lucrezi.
    Nu le da mai mult decat merita, familia si persoana draga sunt cei ce merita cel mai mult din tine…!
    Oricum esti o luptatoare, am incredere ca te vei pune inapoi pe drum in cel mai scurt timp! :*

  2. Delia, te salut si iti doresc o zi buna! As vrea sa stii ca sunt oameni care te apreciaza si sunt oameni care, daca te-ar cunoaste cu adevarat, te-ar iubi.Sunt sigura de asta!Si atunci ar fi si alaturi de tine cand ai nevoie mai mare.Sper sa fiu si eu una din aceste persoane intr-o zi.Te pup!
    Intr-adevar, familia este cea mai importanta.Si cand ai si 2 familii,atunci e si mai bine.Eu am 3 familii (pentru ca Domnul a fost bun cu mine) si asta e extraordinar!Si,crede-ma, ca nu pot trai fara ele!

  3. @Ruxi – Multumesc!
    @Magda – wow, 3 familii? asta e tare de tot. Multumesc!
    @Rokssana – Multumesc!
    Am scris toate astea pentru ca fac parte din viata mea. Intotdeauna mi-am dorit cariera, lucru pe care in parte l-am reusit, in parte nu, dar pe care stiu ca il voi realiza la maxim in viitor. Cu toate acestea, constientizez ca atunci cand ma voi uita la realizarile mele nu ma voi uita la ea(cariera), ci la oamenii dragi de langa mine. Tocmai de aceea am luat decizia sa ma opresc putin si sa pretuiesc oamenii de langa mine, respectiv familia-mi si pe cel care mi-e alaturi: Timotei. Pentru ca nimic nu ma implineste mai mult decat dragostea lor.
    Multumesc pentru prietenia voastra, multumesc pentru ca-mi cititi blogul!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s