Neschimbat


Sunt subiecte despre care nu scriu. Sunt subiecte controversate, iar cititorii mei sunt deseori mai inteligenți și mai aroganți decât mine. Așa că nu-mi permit să scriu orice.

Am trăit momente în care istoria părea că se scrie singură. Evenimentele decurgeau unul din celălalt iar destinația mea era oarecum evidentă. În astfel de momente, te agăți de siguranța că nimic din interior sau exterior nu ți se poate schimba. Există comoditatea unor conversații, lejeritatea unor atitudini, nebunia unor declarații, iar toate astea, fiind noutăți, fac parte parcă tot din rutina proprie. Apoi apare noul. Și te sperie, atât de tare încât nu știi direcția în care vrei să mergi, însă inconștient te duci spre ceva ce spui că ți-e predestinat. Și mergi anapoda, ba stangnezi, ba alergi. Și alergând, necontrolata-ți respirație se-oprește și te imaginezi diferit.

Incomode conversații, controlate atitudini, mult gândite declarații – vechi, ascunse parcă din trecut, undeva, în suflet, sau doar printre cuvinte. Parcă ți-era dragă rutina. Și te întrebi cum poate ca un dor care doare să te rupă în fâșii de carne vie și mai târziu, același dor să ucidă în tine majoritarul umanului. Și întrebarea-i neschimbată, ani de-a rândul, când evenimentele se precipită, tulburând liniștea sufletului obosit. Și istoria se oprește. Nu se mai termină un capitol, ci o carte. Și o așezi frumos în raft și până să-ți dai seama, ai și început o altă carte.

Dar acum e diferit – spui tu. Comoditatea unor discutii – nu mai e așa comodă, lejeritatea unor atitudini – nu mai ai flerul de altădată, nebunia unor declarații – ah, că a murit. Suntem ființe raționale. Să fie traiul frumos anost? Să fie un zbucium și o continuă alergare? Să-ți fie bucuria un cuvânt rostit, fără vlagă, fără suflet..fără…

Sunt subiecte despre care nu scriu. Și chiar dacă încerc să le aștern pe hârtie sau taste, din urmă, cuvintele mi se șterg. Pentru că viața mi-e ireversibilă, iar trecutul – neschimbat.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Neschimbat&8221;

  1. Hehe…detergentul Tide…ala orange…si mi-am amintit si reclama cu odata…era vorba de Persil..O data Persil, mereu Persil…am ce am cu detergentul. Nu sufar de lipsa de incredere, uneori chiar cred ca am surplus. Problema e sa definesc limita de accesibilitate a gandurilor mele in scris. De asta refuz sa scriu despre anumite subiecte. Apropo – ti-am spus ca-mi place cum scrii?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s