Deschid fereastra


Şi cad frunze. Diferit. Diferit de august, diferit de septembrie, diferit de culori şi de vânt. E o diferenţă pe care o pun sub semnul întrebării pentru că nu înţeleg dacă este pozitivă sau nu. Şi parcă nici nu aş vrea să mă obosesc să înţeleg o diferenţă atât de minoră pe lângă fascinaţia căderii. A frunzelor.

E o vreme pe care aş închide-o în suflet şi nu i-aş mai da drumul. Pentru că parcă plânge şi zâmbeşte în acelaşi timp. Vremea. Veacul.  Şi ce naşte frumuseţe mai puternică decât suferinţa? Şi-aşa închid vânt şi ploaie – şi frunze în cădere. Le închid pe toate în suflet, turnând parcă îngrăşământ peste ele.

Iar teama rămâne la intrarea sufletului. Teama că toate acestea nu vor rodi frumuseţe. Şi tânjesc, cu dor, după frumuseţi reale, după frunze, după vânt şi după ploi. Iar atunci – deschid fereastra – sufletului şi a biroului care-mi adăposteşte trupul amorţit cinci zile pe săptămână.

Şi mă întreb: când a obosit pământul să se-nvârtă?

p.s. cine şi-a uitat ţuica în biroul dnei Binder este rugat să îşi prezinte scuzele de rigoare.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Deschid fereastra&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s