Scrisoare deschisă


Ai făcut pași mici. Nu știu încă dacă ți-a fost frică de pașii aceștia sau ai vrut și ai ales să faci pași mici. Mulțumesc că ai învățat să aștepți. Nu e ușoară așteptarea, nici măcar frumoasă, dar eu cred că merită, încă mai cred asta.

M-am tot gândit dacă îți plănuiești fiecare pas pe care-l faci. Astăzi calc pe flori, mâine în bălți, iar duminica pe tălpile sufletului. Apoi mi-am dat seama că Omul Frumos merge doar pe suflet. Florile sunt suflet, ploaia este suflet, pentru că Omul Frumos trăiește, dar chiar trăiește, nu doar viețuiește.

Și am căutat și eu să mă ridic din genunchi și să pășesc. La fel de încet. Îmi plăcea și-mi place să fiu genunchii tai, dar mi-ai întins mâna pentru ca m-ai vrut alături. Și am călcat pe tălpile sufletului meu.

Ca gândul sau ca vântul?

Ca tine, în același ritm, al degetelor tale lungi – lovite de bancile de lemn ale capelelor din aeroport sau ale bisericilor din întreaga lume. Scrisoare deschisă: Mulțumesc!

Delia Filip

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s