Arta ireversibilului


Vreau să împărtăşesc cu voi câteva gânduri dintr-o carte recomandată de un prieten, Timotei – căruia îi mulţumesc cu această ocazie.

Nici un artist nu este artist tot timpul, pe întreg parcursul celor douăzeci şi patru de ore ale existenţei sale zilnice; tot ceea ce este esenţial, tot ceea ce este durabil în reuşitele sale, se înfăptuieşte în numai puţinele şi rarele momente de inspiraţie. La fel şi istoria, pe care o admirăm ca pe cea mai mare poetă, cea mai mare artista a tuturor timpurilor, nici ea nu este în permanenţă creatoare.

Şi în acest „tainic atelier al lui Dumnezeu”, cum o numeşte Goethe cu veneraţie, se petrec nespus de multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. Şi aici, ca pretutindeni în artă şi în viaţă, momentele sublime, de neuitat , sunt rare. De obicei, istoria nu face decât să adauge, ca o cronicară nepăsătoare şi perseverentă, verigă după verigă, la acel lanţ iment care străbate mileniile, înşiruind fapt după fapt, căci orice moment de încordare are nevoie de timp pentru pregătirea sa, fiecare eveniment adevărat trebuie să se poată desfăşura. Întotdeauna sunt necesari în sânul unui popor, milioane de oameni, pentru ca să apară un geniu, întotdeauna trebuie să se scurgă milioane de ore nefolositoare ale timpului lumii, până ce se arată o oră cu adevărat istorică, o oră astrală a omenirii.

[…]

Ceea ce în vremi obişnuite se desfăşoară în voie, succesiv sau concomitent, se concentrează într-un singur moment, de care depinde şi care hotărăşte totul: un singur Da, un singur Nu, un Prea devreme sau un Prea târziu fac ceasul acesta ireversibil pentru o sută de generaţii şi decid asupra vieţii unui individ, a unui popor şi chiar a drumului pe care o apucă destinul omenirii întregi.

Stefan Sweig – Orele astrale ale omenirii

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Arta ireversibilului&8221;

  1. Sunt frumos enunţate gândurile dar sunt neînţelese pentru mine. Fiecare moment e în sine genial, pentru că momentul are un Creator genial, care nu încetează să fie genial nici măcar în parţile „cotidiene”. Hai să o punem altfel: Într-un Rembrandt nu e genial roşul acela purpuriu, o scurtă întrevedere a cerului, şi mai puţin genial griul ce domină întreg tabloul, ca şi culoare secundară. Nu! Genial e tabloul şi punerea împreună a tuturor contrastelor de culoare şi formă ce-ntrec poate chiar capacitatea noastră de percepţie a frumosului.

    Şi încă ceva. Dacă eşti artist, nu vei mai înceta să fii artist. Oricât de mult mi-aş dori, nu te poţi dezice de ceea ce eşti pentru o clipă, pentru o zi, pentru o succesiune de momente. Eşti artist când cânţi, când mănânci, când pictezi, când faci duş, şi exemplele pot deveni tot mai frumoase şi incitante. Mai ţi minte Delia? Ai plecat, dar ţi-ai luat caracterul cu tine. Aminteşte-ţi ce îmi trezea mereu interesul la cursuri: concepetele holistice… pentru că aşa suntem noi, „de tot.”

    Un gând în trecere…

    Răzvan.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s