Amorezaţii de la etaju’ patru Despre amanta – Ultima parte


Ea stă la birou. E pe scaunul ei preferat. Deşi e primăvară – plouă, iar ea e îmbrăcată gros. Îi este cald şi are obrajii de culoare roşie. Se aud bătăi în uşă:

Ea: Intră te rog.

El: În sfârşit. E plăcut la tine. Vino. [ ea se ridică cu repeziciunea unui copil şi se aruncă în braţele lui ] Acum pot să te iubesc. Vreau să te simt,  să te îmbrăţişez.

S-a întors în lumea ei. Ştie că e căsătorit, dar el e diferit de ceilalţi. Nu, nu trebuie să fac asta. Se smulge din braţele lui zâmbind la fel de inocent şi îl împinge spre canapea. Dar ea se urcă pe acelaşi scaun. Şi urcă spun, pentru că îşi încolăceşte picioarele şi rămâne acolo.

El: Am venit. Vreau să povestim.

Ea se gândeşte…aşa începe totul…cu o poveste. Dar fiecare poveste devine doar un capitol şi nu se mai termină. E ca un soap opera enervantă care nu mai are capăt. Liniştea e prea ciudată.

El: Ai spus că azi îmi povesteşti.

Să povestesc eu? Se inversează rolurile? Mintea ei e luată cu asalt de închipuiri care de care mai ciudate. Aşa că deschide gura şi vorbeşte.

Ea: Mă bucur că eşti aici. Ai emoţii?

Era vizibil că el avea emoţii. Îi tremurau mâinile, iar atunci când l-a îmbrăţişat l-a simţit cât de rece e. Era pentru prima dată la amantă. Încerca să fie stăpân pe situaţie, dar nu-i reuşea. După o discuţie banală ea merge pe canapea lângă el.

Uşa se închide în urma lui. Pentru prima dată îşi face curaj şi se uită după cel care a plecat. Au stat îmbrăţişaţi. Nimic mai mult. Nici n-au vorbit foarte mult.

Mintea ei are o singură întrebare: Mă întorc sau am evadat?

Delia: De ce?

M.M: Nu mai sunt la fel. Ştiu că şi inocenta îmbrăţişare nu a fost pe-atât de inocentă. Nu vreau să mai „fur” bărbaţi.  E urât ce fac eu..

Delia: Nu e cam târziu să spui asta? Oricine s-ar putea gândi că ţi-a ajuns, adică, ai făcut de toate, ai avut de toate. Pur şi simplu vrei să schimbi natura. Poate că nu ai niciun regret sincer. Poate că joci teatru mai bine ca alţii. Poate eşti doar un fake care încearcă să stârnească mila oamenilor şi implicit a mea. De ce te-aş crede că regreţi?

M.M: E târziu. Nu pot să schimb trecutul. Nu pot nici măcar să-l schimb în mintea mea, sau a ta…sau a voastră. Dar Delia, ţi-am spus, am găsit valorile. Mi-e greu s-o spun. Îţi ziceam că eu cred în Dumnezeu. Am crezut în El şi când eram amantă şi nu a schimbat nimic. Dar acum trăiesc cu El. Înţelegi ceva? Vreau iertarea celor împotriva cărora am greşit, dar stiu că trebuie şi eu să mă iert pe mine. Iar Dumnezeu mă ajută să fac asta în timp. Pentru mine e ca un drum, ştii cum e la avion? Drumul din aeroport până în avion, fie cu autocarul fie prin acel culoar amenajat, acolo sunt eu acum. Am să ajung şi în avion, am să învăt şi să zbor…nu singură,  pentru prima dată ştiu că dacă văd cum un bărbat îmi intoarce spatele ştiu că am rămas cu un Prieten. Ştii despre Cine vorbesc.

Delia: M.M, ai spus că ţi-e dor de tata. E un feeling normal, dar pentru prima dată ai lăsat capul în jos. Niciodată, chiar şi atunci când mi-ai povestit despre lucrurile urâte pe care le-ai făcut, nu ai lăsat capul în jos. Ai o relaţie specială cu tatăl tău?

M.M: Tata…tatăl meu…l-am urât…mi-am dorit să moară. Eram adolescentă. Niciodată nu a ştiut să-mi arate că mă iubeşte. Sau poate că eu am refuzat să văd asta, dar bătăile şi scandalul pe care el le facea zilnic nu-mi arătau dragoste. Târziu am înţeles cât de mult îi semănam şi frica lui pentru mine. Dar era prea târziu…

Delia: A…decedat?

M.M: Nu, trăieşte. Şi culmea, acum…acum ştie să mă iubească. De ce nu atunci? De ce mi-a distrus copilăria şi m-a făcut să ratez atâţia ani căutând dragostea? De ce? Nu am să înţeleg niciodată. Ştii ce mă doare ? Că multe fete trec pe-aici, dar unele nu se opresc. Ştii…şi curvele de lux – tot curve sunt. Şi când îţi dai seama că în spatele fiecărei fete e o poveste..cu o mamă abuzivă, cu un tată denaturat, sau fară părinţi dar cu un tutore obsedat sexual. Şi te trezeşti târziu, după 2-3 decenii de viaţă, că ai uitat să trăieşti.

Delia: Ce faci acum?

M.M: Trăiesc. O viaţă nouă. Ţi-am explicat.

Delia: Drum bun în viaţă. Să trăieşti frumos!

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Amorezaţii de la etaju’ patru Despre amanta – Ultima parte&8221;

  1. Da. Credinta din Dumnezeu te scoata din mocirla cea mai grea si din pacatul cel mai uracios.
    Femeia aceasta va ajunge bine pentru ca s-a pornit in directia potrivita si a ales sa aiba ajutorul cel mai puternic.

  2. Ma bucur ca cineva pune punctul pe i si ca acest articol totusi a fost publicat …..Domnul sa o intareasca pe M.M.!Am citit toate 3 partile si bravo pentru curajul de a marturisi ceea ce a facut este un pas mare…. dar lupta o sa continue mult….nu vreau s-o descurajez dar trebuie sa lupte inca mult si eu cred k acel barbat care sa ii ofere numai ei dragoste o sa existe daca o sa fie credincioasa Domnului pana la capat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s