Portret de fraier


Doar pentru că mă simt fraier nu înseamnă că şi sunt. Totodată nu înseamnă că nu aş fi fraier.  Mă uit la pardoseala camerei mele. E curată. Nu că ar fi o minune, doar că e un lucru pe care nu l-am preţuit până acum.

Apoi mă uit la degetele mele pe laptop. Le am. Am degete. De curând cineva a mâncat din mâna mea şi încă am miros de banane. Ştiu ce-s alea banane.

Cine o fi fraierul? Ăla care n-are pardosea şi cameră? Ăla care n-are degete? Ăla care nu ştie cum miros şi ce gust au bananele?

Deloc…fraierul e cel care nu face din fiecare bucurie mică un motiv de sărbătoare. Portret de fraier!

 

Delia Filip

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s