Întuneric necesar


               Îmi plac foarte mult stelele. Mă uit la ele şi mă gândesc că sunt la doar câţiva mii de ani lumină depărtare. Îmi aduc aminte de Creatorul stelelor. Pentru El nu există timp sau distanţă şi încercând să vorbesc despre efectul de evanescenţă al vieţii mele raportată la cea a unei stele dovedesc un analfabetism comportamental. O singură stea e deajuns să-mi transforme noaptea banală într-o frumoasă experienţă legată de cer.

             Singura problemă e că nu-mi place întunericul. Dar oare stelele ar mai avea frumuseţe în lipsa întunericului? Nici măcar nu aş sti de ele şi probabil că acum, în loc să pierd timpul încercând să scriu un text ezoteric despre stele aş scrie despre alegerile de joi din Statele Unite ale Americii. Nu, nu sunt pasivă la ceea ce se întâmplă în lume, ba chiar sunt atentă la politica şi economia care fac istoria de astăzi. Dar am văzut o stea diferită şi am ales să scriu despre ea. E o stea îngropată într-un întuneric coercitiv. Îmi spunea un bun prieten zilele acestea despre o maximă care l-a impresionat:

                      Ţinteşte spre lună, chiar dacă nu reuşeşti… măcar vei fi printre stele…”

 

               Şi mă gândesc la momentele în care mă simt în întuneric. Nu văd şi nu aud nimic. La fel ca o noapte fără stele când vag zăreşti doar luna. Ţintesc spre lună – spre biruinţă, dar nu văd cum aş putea ajunge la ea. Tot ce pot să fac e să stau printre stele. Steaua despre care vorbesc este credinţa. Ştiu că e întuneric, şi nu am un drum clar trasat spre biruinţă, dar cred că într-o zi o voi atinge şi voi părăsi versatilitatea aceasta.

           E frig şi totul e neclar acum. Poate că e întuneric doar că să văd biruinţa pregătită de El. Nu ştiu cum arată biruinţa, dar aleg să merg spre ea. E dificil şi parcă întunericul înghite totul. Dar stau printre stele, mi-a rămas credinţa. În curând şi biruinţa va fi a mea pentru că Cel ce este în mine este mai tare decât cel ce este în lume.

            Da, şi întunericul este necesar. Cum altfel să văd frumuseţea credinţei mele în Dumnezeu? Cum altfel să văd frumuseţea biruinţei primite de la El?

          Ah, întunericul nopţii, atât de necesar!

Delia Filip
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s